Supărată profund şi definitiv pentru că n-am fost „gentleman” când m-am dus să-i cer mâna, şi pentru că, atunci, i-am lecturat un „pretext” circumstanţial de peţire, dar şi pentru că am îndrăznit să „cerşesc” în ziarul de ieri, iată ce hal de misivă îmi azvârle Florica Spulber în cutia poştală! Citesc şi mă tăvălesc de râs pe dinăuntru şi pe dinafară: „nenorocitule cum îndrăzneşti tu boule să-mi ceri mie pământ după ce m-ai făcut de cacao c� ...

Hai, vino până la mine, vino să vezi cum nimeni nu mai trece să se înfrupte din livada mea...!... nu pot veni, nu pot veni... locuiesc într-o pasăre cu picioarele rupte! Pasărea aceea... care a fost în livadă când toţi pomii erau albi ca nişte mirese... un om flămând a zvârlit cu praştia... şi acum zboară continuu, nu are pe ce să se aşeze! Zboară continuu... zboară până moare... pot să spun că pasărea asta locuieşte în zbor... încep să tremur, începe să-mi fi ...

Eu n-am avut răbdare niciodată... am căutat-o-ntruna... şi o caut în pas alert (sălbatic) de pian, şi-n tânguiri (domestice) de flaut, şi-n tril (devastator) de liră spartă, şi-n fluierat de mierlă părăsită, şi-n glas îngânător de cuc stingher, şi-n braţe (lungi) de vis şi de iubită... dar toate (negreşit... şi fiecare) au spus şi spun: aşteaptă, ai răbdare! Sigur că da... mi-a dat de toate mama (din prima până-n ultima secundă a frumuseţii sale pe pământ) ...

Pentru că n-am fost „şic” şi „gentleman” când m-am dus să-i cer mâna oficial, domnişoara ingineră metalurgică, specialistă (cu doctorat peste multe graniţe) în sârmă, cuie şi lanţuri, m-a hulit „elegant” numai în târg şi numai la moară, m-a pârât la popime, m-a spus la icoane şi la toţi sfinţii tehnicolori pe pereţi, m-a turnat pe la ghicitoare ca să-mi strice viitorul. A ajuns până acolo cu mândria-i şi răutatea-i nevertebrată încât i-a sugerat pro ...

Moto: „orbul trece prin toamnă/ ca şi cum ar vedea piaţa plină cu crizanteme./ apoi se loveşte de marginea oraşului/ şi se întoarce zâmbind:/ asta este umbra mea/ asta este umbra cuvintelor mele”: (Iolanda Cremene) !să vii şi să stai câteodată/ la umbra cuvintelor mele aici în această absenţă/ de loc şi de timp şi de mod să stai cum atuncea pe prispă/ frumoasă cu ochii la stele din care se-nfruptă neantul/ din care secundele rod! !şi când ai s-auzi fremătare/ şi ...

Cred că vezi! Cred că eşti foarte atentă la ce se petrece în jurul tău! Doar ai ochi de argus, doamnă consilier de Taină! Nu-i aşa că vezi cum (de-acuma)-i din ce în ce mai gata, din ce în ce mai aproape? Şi vezi cum (de acuma) toate se topesc în amintire? Toate cărările şi toate drumurile cu toate urmele de atunci, de când nădăjduiam, tot nădăjduiam... şi nici măcar nu ştiam la ce şi de ce? De când totul era o sfântă legănare şi o sfântă uitare de la cer până ...

Stau cuminte, mândru şi total/ ca un zero între paranteze, nu cerşesc, nu-mi pasă, nu râvnesc/ osanale, ode, vorbe dese despre timpul meu ne(pe)trecut,/ despre starea fundamentală: unic, fără minus, fără plus,/ lipsă plină şi tăcere goală! Nu întreb, fiindcă am răspuns,/ leac şi armonie pentru toate: sunt rotundul care pune punct/ la mulţime, la singurătate! Sunt aici, acolo, peste tot.../ sunt prezent în casă, în ogradă... tac şi fac mai mult decât nimic,/ însă n ...

Uite-aşa îmi trece prin cap o săgeată! Dar nu orice fel de săgeată, ci una unică, specială, deosebită de cele muiate în curara, în flăcări, în tescovină, în apă de unde cântă broasca, în fântâni cu gura în jos, în carotida lunii, în ochiul strâmb al ciclopului nenorocit! Nu, nici vorbă! Îmi trece prin cap o săgeată descântată în polen, dar nu în polen de mătrăgună, de holeră, de ochiul-boului, de coada-vacii, de pălăria-şarpelui! Nu, nici vorbă! O săgea ...

Ce iarnă minunată, Dumnezeule! Ce iarnă!... Şi ce zile şi nopţi de Poezie şi de  încântare/descântare desfăşuram şi înfăşuram acasă la unul ori la altul dintre noi!... Dintre noi, cei care credeam în „frumoşii nebuni ai marilor oraşe”, cum ne arătase/învăţase Fane Trifan Decebal Neagu! Cei care încă mai suntem, însă din ce în ce mai puţini! Cei care citeam (în grup) fascinaţia „poezească” ieşită din UMNS (Uzina de Metafore Nichita Stănescu)! Cei care ...

!hai să mergem ziua şi frumos/ prin tăcerea firelor de iarbă până la sfârşit şi până când/ stă a câta oară să înceapă! !mergem încotro nu ne oprim/ unde întunericul aşteaptă să ne vadă paşii spre atunci/ totdeauna supra niciodată! !uite am ajuns la orizont/ parcă se aude cum o poartă se deschide către nicăieri/ doamne câtă artă pentru artă! !hai să mergem noaptea şi încet/ luna trece cu arcada spartă de atâta vreme fără noi/ şi ajută stelele să ardă! ...