* Cinstit, am așteptat acest moment (a se citi și „anticipat cu luciditate”), nu din inconștiență, ci poate pentru că niciodată n-am crezut promisiunile politicienilor. N-am stat ca pelicanul, cu gura deschisă, para mălăiață nu e pentru subsemnatul. Specialiștii, peste ani și ani, vor stabili că mi-a plăcut uneori să gândesc. Doar uneori. Că nici nu mi-au decedat toți lăudătorii. Doar strănută.
* Nu-mi dă pace numărul atribuit cetățeanului care aduce Galațiul la masa băgaților. Băgaților în seamă într-o poveste isterică, pe alocuri tristă. Știm, slavă Cerului, să ne-o facem veselă și imprudentă.
* Cu alte cuvinte, al nostru oraș, județul, zona aceasta, noi aveam ceva din acel treisprezece, îl simțeam, am trăit o bună parte din el. Nu de ieri, de azi și pare să nu se consume în veci. Îl primim acum ca ștanță, ca cip, că tot ne-a circulat pe buze istoria aceea acum o lună și ceva.
* Desigur, îmi vine să întreb in rem, adică nu-l voi acuza pe bolnăvior barbă-n barbă, ca să nu mă contamineze, de ce s-a foit înspre Lombardia și înapoi în această perioadă. Evident, motivele pot fi valide, nu avem de unde ști. Precizare: sintagma in rem e folosită abuziv, îmi place cum sună, nu-i obligatoriu să fie și legală utilizarea ei.
* Te-ai plimbat și ne-ai expus, ca să zic așa, stimate cetățean capturat cu izoleta. Poate ți-aș fi cedat și locul în autobuz, dar am ales să mă deplasez cu propriul autoturism.
* Pacientul 13, incredibil. Nouă, celor din Galați, așadar virusul chinezesc are un exacerbat simț al umorului. Pesemne nu poate uita că Wuhanul, metropola în care s-a activat balaurul anului 2020, este înfrățit cu municipiul dintre Tirighina și Bădălan.
* Altfel, am câștigat un mare meci cu Brăila. Au avut vecinii de după dig mall înaintea noastră, s-ar putea mândri și cu un pod peste Dunăre, chiar dacă nu e de băgat mâna în foc, însă cine a avut primul corona-pacient confirmat, cine?
