* Mă lovește mizericordia când văd încercările nefericiților din politică să le dea adversarilor șah mat. Sărăcuții de ei atâta pot și mă consolez cu gândul că și în Statele Unite ale Americii la fel funcționează campaniile electorale, cu dejecții, cu subiecte sensibile scoase pe tarabă în ultima clipă. Să vedeți ca va urma în această săptămână, se va ataca la baionetă! Până duminică, la alegeri, vom uita de coronavirus.
* Ministrul Sănătății nu e speriat de numărul crescut de infectări din ultima perioadă. Nici eu nu-s, însă n-am fost niciodată, am considerat că suntem într-o zonă firească. Mereu am contextualizat, nu m-am isterizat ca fanii Sars-Cov-ului. Iată ce a declarat Nelu Tătaru: "Respectăm normele, avem transmitere comunitară redusă şi un număr scăzut de cazuri, ne menţinem în faza de platou." Și iar mi-a venit pofta de un restaurant tradițional, cu slănină și murături. Dacă ar fi pomenit sintagma "platou dințat", brusc aș fi intrat într-o cherhana pentru un dish (farfurie, desigur) cu pește răpitor.
* Cum dau de numele lui Raed Arafat în vreo știre, cum sunt nevoit să-i metabolizez sfaturile utile pentru relația nepot – bunic. Pare că pune prea mult suflet. Bunic nu e, nepot a fost de mult, ceva îl macină, dar nu știu exact ce. Domnule doctor, mai ieșiți la aer, undeva, în pădure, ca să vă puteți da jos masca!
* Unsprezece tablete furate din sediul Primăriei Popești-Leordeni au fost duse la amanet în București. Suntem o țară bogată, cum spuneam și cu alt prilej. Se vor uita nemții și francezii pe hartă, vor vedea că Popeștiul e o comună amărâtă (bine, bine, joacă într-o ligă superioară, e la umbra Capitalei și are statutul de oraș!) și se vor întreba ce căutau atâtea dispozitive de acest gen într-un sediu de Primărie. Ne permitem, ăsta-i adevărul, ca să nu mai fim arătați cu degetul. Facem ca balcanicul mândru, dat cu gel în păr și mirosind la subraț: din împrumuturi îmi cumpăr ce-mi dorește inimioara.
* Dan Voiculescu, părintele Antenelor, trece de la statutul de fost condamnat la acela de student la Teologie. "De-a lungul vieții, am cunoscut înălțimi și abisuri", susține profesorul și angajatorul lui Mihai Gâdea. Omul are o misiune, și-o duce la capăt. Cândva, așa se spune, ar fi popit și banii lui Ceaușescu.
