* N-am știut niciodată (și nici nu mi-am dat cu adevărat interesul pentru a soluționa dilema) cine stă la baza legendei că astăzi ar trebui consumate 44 de pahare. Și nu pricep de ce numai bărbații sunt condamnați să comită un asemenea gest... Egalitatea de șanse unde mai este?
* Până și șeful statului scria ieri, într-un editorial semnat la mai multe mâini, că egalitatea de șanse e mai importantă decât buchetul de trandafiri pe care i-l oferi doamnei situate pe traiectoria-ți complexă. De ca și cum Klaus spală vreodată vasele. Tot în Carmen ne este baza. Când prinde un pic de timp liber, cetățeanul de la Cotroceni mai dă o tură cu schiurile.
* E musai să avem grijă ca, la finalul celor aproape patru duzine de pahare, să ne prindă cucul din perete la domiciliu. Guvernul ar mai scurta cu o oră libertatea de a ieși pe stradă. Dar ce mă tot codesc? O va face, câtă vreme zvonul a ieșit în agora. Se va ajunge și la restricționarea părăsirii apartamentului după telejurnalul prezentat de tovarășa Andreea Esca. Cel târziu după Cântarea României, așa cum i se spune de ceva vreme emisiunii în care se caută Vocea.
* În loc să ne ofere o doză de optimism sau un vaccin de speranță (asta e figură de stil, proastă, dar atât a reușit autorul), premierul Florin Cîțu pomenește sancțiunile. În același timp se mai închid niște businessuri, iar datoria publică - statistica o spune, trendul e limpede - se duce în sus. Ah, ce chin, ce dor, ce jale!
* Am cules o declarație minunată a medicului Arafat de la DSU: „Nu putem să spunem că oamenii nu se îmbolnăvesc în restaurante, pentru că nu avem pe nimeni care vine și declară unde a fost.” Ce înțelegem de aici? Că există o problemă reală în societate - te duci, revii, faci și dregi, dar nu dai nimănui socoteală, nu semnezi o condică la sectorist. Mă rog, la polițistul de proximitate.
* E evident faptul că Raed nu prea mergea pe la cârciumioare nici înainte de pandemie, le scrântește, nu-i iese nicio socoteală. Dacă pupi virusul de la restaurant, la cât de bine sunt puse la punct toate măsurile, înseamnă că nici acasă nu ești în siguranță. Și nu ești, cutremurul pândește.
