"S-a scumpit carnea de porc!" - are ea năravul ăsta de a se scumpi singură, când ne este nouă lumea mai dragă și pofta mai mare. Decât să stea la mâna producătorului sau la cheremul comerciantului, carnea de porc îsi ia inima-n dinți, lasă rușinea la o parte și se scumpește singură. Pentru că îndrăgesc metafora, unii ziariști au consemnat că "prețurile la carnea de porc au sărit în aer". Încă nu e sigur dacă prețurile care au sărit în aer sunt prețuri kamikaze, ISIS sau prețuri care au sărit doar pentru spectacol.
Prețul peștelui ar trebui să sară și el. Dar nu în aer, ci în apă, din motive ușor de intuit. Dacă mâine, Doamne ferește, prețul peștișorului de aur ar sări în aer, prima grijă a presei de scandal ieftin ar fi să-i citeze pe experții în miracole piscicole de la Ministerul Agriculturii: "E normal ca prețul peștișorului de aur să sară în aer, pentru că s-au scumpit toate, inclusiv minunile care durează mai mult de 3 zile lucrătoare, în contextul războiului din Ucraina și al schimbărilor climatice."
Și tot presa a semnalat că scumpirea cărnii de porc este o consecință a pestei porcine. Mie unul nu prea-mi vine să pun botul la argumentul ăsta. Cel puțin, nu întru totul. De regulă, nu-mi place să confund efectul cu cauza și nici să fiu luat de inocent crescut cu tărâțe mediatice sau guvernamentale care corespund valorilor europene de nutriție. Nu-mi plac sofismele și argumentele servite și nerumegate. Au gust de polonic politic. Sunt conștient de faptul că venitul meu mediu se măsoară si se exprimă pe cap de vită furajată, dar parcă n-aș vrea să vărs zilnic găleata cu lapte. Astăzi, de pildă, pozez în membru al Șeptelului discret cu față umană, un pic mai senin. Sper să mă avantajeze.
Aud că se va produce și la noi "carne hibrid". Ceva ce nu-mi poate excita entuziasmul, nici dacă m-aș îmbăta cu apă chioară. Carnea hibrid sună a carne de porc fără carne, căreia, în afară de porc și de proteină animală, nu-i lipsește nimic.
Și prețul apei menajere de la Galați a sărit în aer. Din cauză că are Alzheimer, a uitat să sară în apă. Cu alte cuvinte, problema nu este că prețul plătit de gălățeni e nesimțit de mare, ci că apa rece de la Galați are scăpări de memorie.
Știți insula aia din mijlocul Dunării de la Galați? E ceea ce unii gălățeni plătitori de taxe, impozite si de preț mare pe apa chioară numesc "Insulă de latrinitate".
⇒Alte babe care ard, aceeași țară care se piaptănă
*Precizare: Materialul acesta este un pamflet şi trebuie tratat ca atare. Informaţiile prezentate pot sau nu să fie adevărate. Conținutul este proprietatea cotidianului "Viaţa liberă". Toate drepturile rezervate "Viaţa liberă".
