* Mergeam ieri pe strada Eroilor din Galați, cu naturalețea cu care medicii-eroi de la Spitalu' ăla mare din Craiova dansau Pinguinul și Hora Stricato, în pandemie, după o zi istovitoare în care aveau grijă să nu le zădărnicească nimeni convingerea si deontologia. Și cum mă deplasam eu pe Eroilor, cu ajutorul nemijlocit al aparatului locomotor, mi-am adus aminte ce mi-a spus soția mea, deunăzi: „Tu ai observat că cei mai mulți dintre oamenii care merg pe jos sunt de ăștia ca noi, pietoni reumatici, care, dimineața, după ce se trezesc, stau de vorbă cu sistemul osos, cu osteoporoza vânturilor și cu spondiloza, mai mult decât vorbește Iohannis într-o zi?!"
Inițial m-am râs ritualic, reflexiv și autoironic, sperând că aia la care mă răstesc eu dimineața, în intimitate, nu este spondiloză, ci Monica Bellucci, varianta imaginară divorțată. Nu de alta, dar la ortoped și neurolog am mai fost. Unitatea de pe Traian îmi lipsește din lanțul de puncte nevralgice ale itinerariului meu, dar parcă nici nu sunt curios. Și m-am uitat și eu mai atent, să văd dacă soția mea ma minciunește: nu, e fată de aleasă simțire și onoare. Cei mai mulți dintre oamenii născuți în precambrianica perioadă a pâinii la cartelă și a curentului electric cu porția merg pe jos. Tinerii au alte preferințe motrice și cinetice. Confortul unui bolid e infinit mai seducător. Am zis „bolid"? Da, că așa se spune acum, am auzit eu la Știri, unde crainicii și reporterii de teren accidentat la cap îi spun „bolid" oricărui mijloc de locomoție care costă mai mult decât nu'ș ce sumă. Noi bolânzii mergem pe jos, iar tinerii cu bolizii.
Cu gândul la afecțiunile vârstei și la mediocritatea sistemului meu osos, era să uit că mă aflu pe strada Eroilor. Înainte de a da nas în nas cu Domnească, aud o notificare telefonică. Mă uit în telefon, și, pe lângă „oferta de nerefuzat la adidași", văd aceste cuvinte: „Cum a reușit o banală aplicație de telefon să compromită securitatea mondială. O aplicație utilizată de milioane de oameni din întreaga lume pentru a-și urmări performanțele sportive a reușit să dezvăluie breșe semnificative în securitatea unor lideri de stat."
Mi se rupe inima de ei, de liderii ăia. Cum li s-a rupt și lor, acum vreo trei ani, când l-au pus pe nea Aurel la intrarea-n supermarket să stea geană pe mine, ca să nu intru în magazin cu temperatura neluată. Da, mi-au luat-o și pe aia. Acum, sunt rupt în breșa de securitate pecuniară.
⇒Alte babe care ard, aceeași țară care se piaptănă
*Precizare: Materialul acesta este un pamflet şi trebuie tratat ca atare. Informaţiile prezentate pot sau nu să fie adevărate. Conținutul este proprietatea cotidianului "Viaţa liberă". Toate drepturile rezervate "Viaţa liberă".
