* Ziua de ieri a fost una aproape normală. Mai puțin partea cu rătăcirea minții mele, care a abordat o plajă mai largă, profitând de generozitatea arăturii. Așa se face că, în minte, mi-a poposit numele unui program tv de divertisment pentru publicul larg și lăbărțat, mare amator de odioșenii televizuale: "Știrile de la ora 5", un fel de program de lucru cu publicul care se holbează la ProTV.
Nu știu ce hram poartă aceste știri în zilele noastre, însă îmi amintesc că, în vremurile bune, la Știrile de la ora 5, doamna Andreea Esca, fie-i salariul îndestulător, ne aducea la cunoștință tot ce are cotidianul mai corespunzător și demn de a fi împărtășit privitorimii însetate de cunoaștere. Programul de informare a publicului pleca de la ideea că interacțiunea dintre oamenii care cred în puterea de convingere a bâtei sau a ciomagului poate fi fascinantă, cu condiția ca amplitudinea și puterea loviturilor cauzatoare de rating să fie suficient de mari. Un alt criteriu era convingerea că viteza "bolizilor" conduși de "teribiliști" este suficient de mare cât să-i facă pe protagoniști să devină eligibili pentru programul RACLA.
Atenție, urmează scene de metafizică țintirimică a pământului, care vă pot afecta emoțional și comoțional!
Dacă există un slogan sau un logo de natură publicitară care m-a impresionat, distrat și indignat în egală măsură, acela este sloganul "Știrilor de la ora 5". Înainte ca doamna Esca, fie-i salariul confidențial, să ne relateze, cu veselă îngrijorare profesională, faptele țintirimice de la știri, domnia sa ne atentiona la fel de jovial: "Urmăriți știrile despre VIAȚĂ pur și simplu!"
La vremea respectivă, nu m-am gândit niciodată că, de fapt. Andreea Esca, fie-i salariul mărit, se referea la... viața de apoi.
Poate că nu mi-aș fi amintit de știrile prezentate de zâna prompterului românesc, dacă nu citeam ceea ce fiul actorului Ion Caramitru, Andrei Caramitru, a scris pe facebook în ultimele 48 de ore. În principiu, gânduri despre război, acțiuni revanșarde și viață tristă și subită pur și simplu. În realitate, elucubrații care vădesc o subtilă trimitere involuntară la neputința medicinei.
Cezar Oană
