(urmare din numărul precedent) Anumite evenimente socio-economice mă încearcă, îmi testează ancorele. Mă pişcă buricele degetelor să-mi dau cu părerea despre candidatura insolentă a Elenei Udrea (insolentă şi insolentei!), despre băiatul ăla de la Institutul Naţional de Statistică, un biet numărător de puncte-puncte plătit de noi ca să n-o dea cotită, şi despre ironia stupidă a lui Ponta, aceea cu candidatul unic al dreptei, care sunt, de fapt, vreo cinci. Şi nu asta mă aruncă în braţele urticariei, ci remarca-i ticăloasă conform căreia singurul candidat veritabil al dreptei româneşti ar fi Călin Mopescu-Căsătoriceanu. Revin însă la tumefacţiile urbane pe care – sunt convins – alţii le pot povesti mai cu har decât subsemnatul. Rămăsesem parcă la subpunctul 4. Ăla să fie:
4. Bormaşina, stat în stat. Am mai bătut apa-n piuă pe marginea acestui subiect, dar nu s-a auzit nimic. Probabil dădea vreun vecin cu măgăoaia, îşi făcea open-space. Noi nu ştim să tragem ca lumea apa la WC, dar visăm spaţii libere, ca „afară”, în Italia şi Spania. Şi ţine-te, nenicule, astupă-ţi pavilioanele cu vată (cu vată de sticlă n-am încercat, însă n-ar fi rău, şi-aşa îmi curge destul sânge din urechi în timp ce împuşcă ăla pereţii cu mitraliera de apartament) şi roagă-te să fie inspirat meşterul, să dea repede, să scapi cu viaţă... Nu contează că eşti tutore de bebeluş, că ţi-a venit soacra în vizită şi e foarte posibil să-ţi umple masa din sufragerie de frică, singurul aspect important este că vecinul tău (oricare dintre ei, că nu se încheie niciodată epopeea bormaşinică, mereu va veni rândul cuiva) chiar munceşte. La slujbă rasoleşte, aşa l-a educat comunismul, nu şi acasă, unde e nevoie de responsabilitate – călăreşte buhaiul luat de la magazinul de scule şi unelte şi-ţi face liniştea franjuri. Apropo, prăvălia de burghie şi târnăcoape mi se pare cea mai idioată invenţie urbanstică, la un asemenea centru comercial ar trebui să aibă acces doar firmele. Românului, dacă-i aduci căsoiul de scule aproape, îi dai idei şi rişti să nu le mai auzi pe ale tale. Da, fix din cauza maşinii de găurit şi a flexului. (nu ştiu dacă foiletonul va urma în numărul de mâine sau voi reveni săptămâna viitoare)
