Mai rar, mai des - cum ne răzbate Gândul -
ne (re)găsim n-ograda Părintească
şi-ncepem să tăcem... să ne uimească -
până la Cer - ieşindul şi intrândul
din moarte-n Viaţă şi din viaţă-n Moarte
cât am (s)clipi şi-am crede că e Gata
şi ascultăm cum Nu mai vine Tata
şi cum Aproape-i pururea Departe!
Tăcem încet şi Singuri despre Strânsul
atâtor Ani, fără să ne dăm Sama...
şi ascultăm cum Nu mai vine Mama
şi cum ne cade în pahare, Plânsul!
Pe cel de Sus - mereu şi ascultându-l -
îl vrem şi-l aşteptăm să ne cădească,
ACOLO, în ograda Părintească,
mai des, mai rar - cum ne îndeamnă Gândul!
