Îl salut pe Nenea Guru,/ îl salut şi îl admir:
el m-a pus în legătură/ cu Ainştain şi cu Şecspir,
el mi-a spus cum se păşeşte/ pe cărarea Doi Pi Er,
cum e si(n)gură distanţa/ de la Terra pân-la Cer,
cât de tare este plasma,/ câte de mare-i cel Mărunt,
cât de mic este cel Mare.../ şi cum „eu sunt cel ce sunt”
şi cum „cel ce este – astăzi,/ mâine – „m-a trimis la voi”
să iau Grâul din neghină/ şi Curatul din gunoi,
să-l cetesc pe Maharişi,/ Dante, Brunton, Lao Ţî,
să am grijă că Urcarea/ poate fi a Coborî,
şi să fiu atent pe Scară,/ şi să fiu atent pe Drum
căci se poate să dispară/ chiar „cogito, ergo sum”,
şi se poate să se spargă/ chiar sistemul cel Os/Os,
şi-am să merg la Mila celui/ mai de Sus şi mai de Jos,
şi-am să stau până îmi şade/ Inima aceasta Rea,
care m-a ţinut, Sărmana.../ uite-aşa şi uite-aşa!