Avaria care a ţinut pe uscat 27 de ore jumătate din oraş a fost cauzată de fisurarea gravă a unei conducte vechi de aproape 40 de ani. Vârsta magistralei care a crăpat la propriu din cauza utilizării îndelungate nu este un caz izolat, majoritatea conductelor care traversează subteranul oraşului pentru a asigura alimentarea cu apă având durata de funcţionare depăşită.
Incidentul petrecut la sfârşitul săptămânii trecute, în urma căruia populaţia din şapte cartiere a fost, la propriu, ţinută pe uscat timp de 27 de ore, a fost cauzat de o realitate cruntă legată de infrastructura gestionată de Apă-Canal: vechimea exagerată a conductelor care alimentează cu apă oraşul. Magistrala de unde a ţâşnit şuvoiul de apă şi care a dus la oprirea staţiei de pompare Uzina 2 are o vechime de aproape 40 de ani, durata de exploatare şi funcţionare a conductei fiind apreciată, din punct de vedere tehnic, ca depăşită. În aceste condiţii, nu este de mirare că, în atâţia ani, armătura tubului s-a erodat, au apărut fisuri, iar intervenţia de remediere, în cazul unei avarii de proporţii, a fost una de durată. Problema este că situaţia magistralei de pe strada Stadionului, aflată pe un tronson de drum reabilitat acum câţiva ani, nu este un caz singular. Oricând locuitorii din orice parte a oraşului pot experimenta ceea ce s-a întâmplat la finele săptămânii trecute, dacă ar fi să luăm în considerare cifrele raportate de SC Apă-Canal referitor la vechimea reţelei de alimentare cu apă potabilă: 44 la sută dintre conducte au o durată de funcţionare mai mare de 36 de ani, 32 la sută au o vechime cuprinsă între zece şi 36 de ani, în timp ce doar 24 la sută sunt mai "tinere", având maximum zece ani. Tehnic, asta înseamnă că mai mult de jumătate din reţea este vulnerabilă şi predispusă la accidente ca cel de vineri noapte.
Cârpirea, soluţia de avarie
Reiese astfel că magistrala fisurată la finele săptămânii trecute nu a făcut obiectul reabilitărilor care au vizat strada Stadionului în urmă cu mai bine de cinci ani, care au inclus modernizarea reţelei de alimentare cu apă. În astfel de condiţii, soarta conductei care a cedat a depins de lucrări planificate şi executate la faţa locului. Un înveliş de oţel a fost aplicat pe ţeava veche pentru a stopa scurgerile de apă şi a permite reluarea alimentării.
"Cămăşuirea tubului de beton cu piese din oţel, executată sâmbătă, 1 iunie, a reprezentat soluţia cea mai rapidă de remediere a avariei, în condiţiile eroziunii excesive a armăturii tubului. Astfel de situaţii sunt inerente, având în vedere vechimea infrastructurii de apă. Soluţia implementată a permis reluarea furnizării apei potabile într-un timp mai scurt faţă de orice altă modalitate de intervenţie", a explicat Cornelia Arnăutu, purtător de cuvânt al SC Apă-Canal. Conform sursei citate, şantierul în zona avariei va rămâne deschis pentru continuare lucrărilor şi mai ales monitorizarea conductei afectată de numeroase fisuri. Chiar şi aşa, dau asigurări cei de la Apă-Canal, nu se va mai pune problema sistării alimentării cu apă a consumatorilor, eventualele operaţiuni de acest gen urmând a fi anunţate din timp, dacă situaţia o va impune.
