Un strigăt din Moldova de Sus (I) (autodenunţ)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

HAI SĂ CĂUTĂM COPILĂRIA

unde am uitat-o într-o zi

frică am c-a putrezit şotronul

cred că cercul nu mai are pi

plânge în tăcere am visat-o

chiar în noaptea asta de acum

seara stă cu nimenea pe prispă

ziua umblă singură pe drum

poart-aceeaşi rochie de stambă

merge tot cu ghetele pe dos

duce vaca oile să pască

şi se roagă pentru noi frumos

a strigat încolo şi încoace

din salcâm din măr şi din cais

vorbă dulce a trimis prin păsări

multe epistolii a trimis

(Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou")

Citit 5841 ori Ultima modificare Miercuri, 07 August 2019 16:08

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.