La jumătatea celui de-al doilea mandat al său, primarul municipiului Tecuci, Eduard Finkelstain (FOTO) susţine că nu găseşte o motivaţie pentru o nouă candidatură. Edilul este de părere că lipsa de încredere a oamenilor în politicieni, responsabilităţile extrem de mari retribuite cu sume infime, dar şi felul în care se face politica în provincie pot fi motive suficiente pentru a se gândi serios că un nou mandat ar putea ieşi din calculele sale.
„Pentru o asemenea funcţie cu responsabilitate şi importanţa socială nu se justifică retribuţia pe care o primeşti. Eşti tot timpul plasat în aceeaşi echipă a politicienilor care se situează la procese de intenţie cu valori cât alcoolemia. Am ajuns în situaţia în care nouă din zece oameni te înjură, de multe ori pe bună dreptate, pentru că în haosul acesta politic de 20 de ani este normal să apară această frustrare”, ne-a spus primarul municipiului Tecuci.
Finkelstain a mai susţinut că apare o situaţie dificilă, în care un ordonator de credite de 77 de miliarde de lei vechi va primi un salariu de 20 de milioane de lei vechi (cât va fi după reducerea de 25 la sută care se va aplica salariilor bugetarilor). Astfel, spune primarul, motivaţia dispare în bună măsură.
O chestiune de orgoliu
Edilul a făcut şi un fel de radiografie a ultimilor ani, de la câştigarea primului mandat şi până în momentul de faţă. El nu a ascuns că intrarea sa în acest joc a fost determinată şi de orgoliu.
„Nu fac un secret din asta, mandatul apare pe o chestiune de orgoliu. Poziţia este una importantă pentru că rămâi în istora oraşului, eşti primul gospodar al comunităţii... Apare apoi nevoia unei confirmări, a unei continuităţi. Eu am trecut deja prin aceste două etape”.
„Am câştigat primele alegeri dintr-o clară poziţie de outsider. În 2008 am fost reconfirmat cu un scor mai bun decât la primul mandat, iar asta s-a întâmplat şi după o inundaţie catastrofală, care a creat foarte multe probleme în oraş", ne-a mărturisit Finkelstain, adăugând că rămâne preocupat de politică în continuare, deşi în plan local politicienii „sunt doar cu numele”, iar politica pură se face mai degrabă la Bucureşti.
