* Capacitatea de negociere multidisciplinară, secretul succesului în spaţiul comunitar *
„Tratatul de la Lisabona şi rolul României în procesul de aprofundare a integrării europene” a fost tema unei conferinţe organizate în parteneriat de Prefectura Galaţi, CJ Galaţi, Departamentul pentru Afaceri Europene (Guvernul României), Departamentul de Relaţii Internaţionale şi Integrare Europeană (SNSPA) şi Clubul Academic de Studii Europene.
Acţiunea face parte dintr-un ciclu de conferinţe organizate în cele opt regiuni de dezvoltare, fiind gândită ca o platformă de dialog între participanţi şi reputaţii specialişti în probleme europene, prof.univ.dr.Gheorghe Bărbulescu, decan al Departamentului de Relaţii Internaţionale şi Integrare Europeană, SNSPA, şi subsecretarul de stat Andrei Popescu, Agentul Guvernului României la Curtea de Justiţie a UE şi Tribunalul UE de la Luxemburg.
Întâlnirea, având un caracter interactiv, s-a axat pe schimburi de opinii în ce priveşte consecinţele pe care Tratatul de la Lisabona le are atât la nivel european, cât şi la nivel naţional, un accent deosebit fiind pus pe provocările la adresa noului spaţiu administrativ.
În acest context, prof.univ.dr.Gheorghe Bărbulescu a arătat că intrarea în vigoare a noului tratat reprezintă un salt important de la funcţionarism la constituţionalism.
Printre noutăţile pe care Tratatul le aduce se numără personalitatea juridică de care UE se bucură (deci poate deveni subiect de drept internaţional), introducerea funcţiilor de preşedinte permanent al Consiliului European şi de „ministru de Externe” al UE, ocupate în prezent de Herman von Rompuy şi Catherine Ashton, menite să dea mai multă unitate şi coerenţă în reacţia UE în raport cu restul lumii, introducerea unor noi clauze de sprijin reciproc în domeniul apărării şi securităţii europene.
La rândul său, secretarul de stat Andrei Popescu a arătat că Tratatul de la Lisabona, deşi rămâne un document complex, simplifică într-o bună măsură sistemul european.
Practic, Tratatul de la Lisabona este „cel mai complicat tratat simplificat”, motiv pentru care de la nivelul unor instituţii precum Parlamentul sau ministerele până la autorităţile locale, este nevoie de formarea unor specialişti în problematica europeană, capabili de o negociere interdisciplinară, astfel încât răspunsul la dezbaterile deschise la nivel comunitar să fie unul corect.
