Suferinţă, disperare, tristeţe, boală, sărăcie, neşansă, lipsă de speranţă sunt realităţile de care Viorica Palade, directoarea Direcţiei de Administraţie Locală din cadrul Primăriei Galaţi, are parte zilnic. Fac parte din fişa postului ei.
Din 1994 lucrează în administraţia locală şi de aproape zece ani în activitatea socială. Îşi aminteşte şi acum de cozile imense formate de oamenii care îşi aşteptau venitul minim garantat şi de prima măsură luată – informatizarea serviciului de ajutor social.
Azi, există o evidenţă electronică a sutelor de asistaţi social, făcută după model britanic. Împreună cu Viorica Palade am încercat să aflăm dacă în perioada de criză au crescut sărăcia şi nevoile în Galaţi, şi ce soluţii pe bani europeni există.
Reporter: Doamna directoare, faţă de anul 2009 a crescut numărul gălăţenilor care au nevoie de susţinerea Primăriei pentru a trăi?
Viorica Palade: La Cantina de ajutor social, în 2009, media lunară a fost de 864 de persoane. Acum în 2010, media lunară se ridică la 982 de persoane. Printre beneficiari sunt 198 de preşcolari, 340 de copii cu vârsta între 7 şi 18 ani, 225 de bolnavi cronici şi 219 pensionari. Tot Cantina pregăteşte şi 229 de porţii de mâncare caldă pentru copiii şi vârstnicii de la centrele de zi şi fundaţii.
Reporter: Câţi gălăţeni trăiesc din venitul minim garantat?
Viorica Palade: La venit minim garantat, media lunară a anului 2009 a fost de 889, acum este de 950 de persoane. În total, numărul de beneficiari a scăzut de la 10.663, cât era în 2009, la 8.570. Nu sunt probleme în ceea ce priveşte plata venitului minim garantat pentru că 70 la sută vine de la bugetul statului şi 30 la sută bugetul local.
Reporter: Unele primării din ţară au sistat plata asistenţilor personali pentru persoanele cu dizabilităţi, pentru că nu mai au bani. Există un asemenea pericol şi în Galaţi?
Viorica Palade: Nu există probleme. În 2009 erau 790 de asistenţi personali persoane cu handicap, în 2010 sunt 728. Bugetul este de 8,5 milioane de lei.
Reporter: Aceasta ar fi radiografia nevoii sociale din Galaţi...
Viorica Palade: Mai important este însă ce încercăm să facem noi, prevenţia, prin proiecte europene. Proiectele europene s-au născut în urma audienţelor, a problemelor despre care am fost sesizaţi.
În perioada 2009-2010 au fost elaborate şi se află în diverse stadii de implementare sau evaluare 19 proiecte europene. În total, zece milioane de euro sunt bani europeni de care beneficiem sau vom beneficia. Sunt deja implementate proiecte în valoare de peste două milioane de euro şi se află în implementare proiecte de peste un milion de euro.
Avem în evaluare proiecte de 4 milioane de euro şi în precontractare altele de 2,4 milioane de euro. Primării mari din ţară, precum Arad sau Timişoara, sunt interesate de modul în care am rezolvat problemele sociale prin prevenţie, în special pe probleme considerate neeligibile.
Dar dacă ştii să prezinţi lucrurile, proiectele pot deveni eligibile. Primăriile din Arad sau Timişoara au fost surprinse de reuşita noastră şi învaţă de la noi. Vă dau un exemplu: Centrul KIDS. Vorbeam cu medicii neurologi care îmi spuneau:
„Uite copilul acela spune doar silaba ma, dar ar putea face mai mult”. Ştiam că un spital nu ar fi eligibil. Împreună cu echipa mea am ştiut să scriem proiectul şi am obţinut un serviciu medico-social eligibil! Contează mai puţin sporul pe care îl primim la salariu pentru proiecte europene, important este cum încadrezi proiectul în linia de finanţare!”.
Aici nu muncim pentru salarii, dacă nu punem suflet în ce facem, nu iese nimic! În plus, avem un proiect pentru formarea specialiştilor în autism în valoare de 150.000 de euro.
Cheltuielile pentru pregătirea acestui tip de personal sunt foarte mari şi asistenţii singuri nu ar fi putut să-şi asigure pregătirea. Am colaboratori englezi la Comisia Europeană cu care fac schimb de bune practici.
Reporter: Vă mai amintiţi de primul proiect european pe care l-aţi câştigat?
Viorica Palade: Prima problemă pe care am încercat să o rezolv a fost cea a tinerilor peste 18 ani proveniţi din centrele de plasament. Primul meu proiect european scris şi câştigat a fost în 2002 – amenajarea Centrului de Locuinţe şi Sprijin pentru tineri.
Curând vom semna contractul pentru încă un imobil de 12 apartamente cu o cameră pentru aceşti tineri, proiect cu fonduri de la Banca Modială.
Reporter: Pe scurt, care ar fi cele mai importante proiecte europene realizate, implementate sau în evaluare ale Direcţiei pe care o conduceţi?
Viorica Palade: Pentru copii sunt importante centrele de zi. Nu era suficient doar să hrănim copiii, important este rolul nostru educativ, consilierea familiei, prevenţia. Preoţii au venit şi mi-au spus că vor să facă ceva pentru copii. Am luat la rând bisericile, am scris patru proiecte pentru centre de zi şi am găsit finanţări, apoi am făcut dotarea pe alte proiecte şi am reuşit.
Mi-aş dori asemenea centre de zi pe cartiere! Modernizarea tuturor centrelor medico-sociale pentru persoane vârstnice este foarte importantă! La Pechea s-a făcut licitaţia pentru modernizarea şi extinderea Centrului, unde vom crea spaţii pentru consiliere, recuperare, kinetoterapie. Modernizăm Centrul medico-social Galaţi. Modernizarea Căminului „Sfântul Spiridon” s-a finanizat.
Pentru vârstnici vrem să facem cluburi de zi pentru petrecerea timpului liber, avem în vedere dezvoltarea unei reţele de îngrijitori la domiciliu. Mai am un proiect în evaluare pentru formarea asistenţilor sociali din toate centrele la nivelul municipiului indiferent de grupul ţintă: vârstnici, copii.
Avem un proiect pentru un centru pentru bolnavii de Alzheimer şi un centru de zi pentru copii cu autism în evaluare, dar şi modernizarea şi extinderea centrului multifuncţional de recuperare KIDS în precontractare...
Un proiect înseamnă nu doar şansă pentru grupul ţintă, dar şi contracte pentru firme de construcţii, locuri de muncă, achiziţii, dotări, impozite plătite la buget local. Înseamnă mai mult decât sporul pentru proiecte europene pe care îl ia echipa care lucrează la un proiect. Iar munca la proiecte este titanică.
Eu lucrez în echipă şi sunt deschisă propunerilor de proiecte. Când în biroul meu intră o mamă de mână cu un copil care nu vorbea, iar acum vorbeşte pentru că a făcut logopedie la Baia Comunală, mă bucur. Sunt mulţumită ca om şi simt că am fost utilă.
