Bun găsit din nou în Galaţiul paradoxurilor pe care autorităţile locale şi politicienii se fac că nu le văd, le tolerează, sau, de-a dreptul, le întreţin.
Unul dintre cele mai mari paradoxuri ale Galaţiului este faptul că nu reuşeşte nici în ruptul capului să scape, în funcţiile cele mai importante, de umbra lui Eugen Durbacă, liderul PC. Pisicile din categoria „motanului Felix” ar putea să ia de la el lecţii de aterizat mereu în picioare. De opt ani încoace, Eugen Durbacă primeşte ca pe un „trofeu al calităţii”, ca pe un premiu de consolare electorală, un post călduţ la CJ, o slujbă care îi asigură prestanţa şi, de ce nu, o indemnizaţie pe bani publici. În 2004, Eugen Durbacă a pierdut Primăria în faţa lui Dumitru Nicolae, dar a primit scaunul de preşedinte al judeţului. Atunci, CJ s-a constituit într-o atmosferă teribil de încordată, iar voturile pentru alegerea preşedintelui CJ au fost controlate! Un an mai târziu, Durbacă n-a ezitat să le întoarcă spatele Alianţei D.A. care l-a sprijinit să ajungă preşedinte şi să-l impună pe social-democratul Eugen Chebac vicepreşedinte. Ales de patru ori consecutiv vicepreşedinte, Chebac a spus atunci ca pe o declaraţie de dragoste: “La Galaţi, Durbacă e puterea!”. Pe 1 iunie 2008, la alegerile locale, un adevărat cutremur s-a petrecut în secţiile de votare, oamenii PC fiind scoşi de la mese de şuvoiul de reclamaţii depuse de PSD, PNL şi PDL cum că ar permite votul multiplu sau în locul altor persoane. O luna mai târziu, Durbacă a devenit vicepreşedinte CJ. Acum liderul PC este din nou cuiul din talpa CJ şi trage sforile cu elan pentru a-şi păstra postul de vicepreşedinte. De ce? De ce nu mai scăpăm de „dinozaurii” politicii?
