Retrospectivă CJ: Adio, Chebac! Adio, muzee!

Retrospectivă CJ: Adio, Chebac! Adio, muzee!
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Anul 2012 la CJ a însemnat predarea de ştafetă între un preşedinte şi altul, dar şi multe acuze * Pe seama lui Chebac cade umbra mai multor ilegalităţi * Nu mai puţin de două Muzee au rămas fără sediu


Anul 2012 i-a adus CJ-ului o schimbare de preşedinţi, dar nu fără o lungă agonie, certuri în cadrul şedinţelor şi o permutare a lui Eugen Chebac, preşedinte până în iunie, de la un partid la altul. Mahalagismele au început când USL-ul a hotărât că omul care va merge în lupta pentru scaunul de preşedinte al Consiliului va fi Nicolae Bacalbaşa, iar Eugen Chebac, pe atunci în PSD, nu voia să renunţe chiar aşa de uşor la post. Soluţia lui Chebac a fost de a-şi da demisia din PSD şi să candideze, ca independent, la început, apoi având susţinerea UNPR-ului, împotriva colegului său de partid, la alegerile din iunie. Mica revoluţie iscată de Chebac nu a fost prea bine privită şi consecinţele s-au văzut la şedinţe. Consilierii au făcut aproape tot ce le-a stat în putinţă să respingă proiecte de hotărâri. Au urmat certuri, acuze, jigniri. În una dintre şedinţele mandatului lui Chebac, Nicolae Bacalbaşa chiar s-a ridicat atât de supărat şi de pasional încât a trântit scaunul. În fine, astea s-au terminat, la cârmă a venit cel mai cunoscut doctor anestezist din România, vestit mai ales pentru poantele lui de la ora 17.00 şi ulterior pentru costul de Spiderman.

Moştenirea lui Chebac

Actualul preşedinte CJ, Nicolae Bacalbaşa, se dă ceasul morţii acum să scoată toată, presupusă sau nu, mizeria lui Chebac la suprafaţă. Chiar în una dintre şedinţele de la sfârşitul lunii trecute, acesta declara că modernul sediu de şedinţe construit în spatele clădirii CJ-ului ar fi un pic cam în afara legalităţii. Potrivit acestuia, Chebac a făcut, în timpul construcţiei, multe abateri de la planul iniţial.„Această clădire este construită şi nu are autorizaţie de construire. Dirigintele de şantier a declarat că venea domnul Chebac şi domnul consilier Alexandru Teodorescu şi, ca şi Ceauşescu, dădeau ordine pentru modificări fără ca aceste lucruri să fie trecute într-un proiect modificat. Între timp s-a modificat faţada complet. Avem informaţii că faţada a fost modificată cu intervenţia firmei Melcret în care era implicat unul din cele două personaje. Ilegalităţile sunt multiple. Oricum, această poveste este extrem de urâtă şi miroase a justiţie”, explica Bacalbaşa în şedinţă. Că pe timpul lui Chebac ar fi fost nereguli, Viaţa Liberă a mai scris. Cum ar fi umflarea preţurilor obiectelor tradiţionale şi greşelile în construcţia caselor ţărăneşti de la Muzeul Satului. De altfel, într-un raport de anchetă a Corpului de Control al Guvernului, fostul preşedinte ANRMAP, Cristina Trăilă, este acuzat că în 2010, în urma unor verificări la CJ Galaţi, a înclocuit o amendă cu un avertisment. Contractele care ar fi făcut atunci obiectul verificărilor sunt trei contracte încheiate de CJ privind reabilitarea unor şosele şi un contract de deszăpezire. Mai precis, CJ Galaţi a fost exonerat de la plata a 170.000 de lei. Corpul de Control susţinea în raport că anularea acestor amenzi a fost ilegală. "Consecinţa prejudicierii bugetului statului cu suma de 170.000 de lei şi scutirea de la plata amenzilor a autorităţii contractante, poate întruni elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice", se menţionează în raportul Corpului de Control.

Nici cu actuala conducere CJ nu prea ne plângem

Toamna anului 2012 a fost moartea muzeelor gălăţene. Zău dacă nu te apucă un sentiment bacovian. În scurt timp şi Muzeul de Istorie, dar şi Muzeul de Artă Vizuală au primit ordin de evacuare de la Consiliul Judeţului. Sediul Muzeului de Istorie a fost retrocedat, în urma hotărârilor judecătoreşti, familiei Cavallioti. La finele anului trecut, Eugen Chebac, prin hotărârea nr. 700, a decis trecerea „din domeniul public al judeţului Galaţi în domeniul privat al judeţului Galaţi, în vederea retrocedării către fostul proprietar, a imobilului situat în Galaţi, str. Mr. Iancu Fotea nr. 2 (bis) compus din teren şi clădirile edificate pe acesta”. Chebac declara atunci că doreşte să îl pună în posesie pe Radu Cavaliotti şi apoi să cumpere clădirea pentru ca Muzeul de Istorie să nu îşi piardă sediul. Chebac a plecat, iar actuala conducere a Consiliului Judeţean Galaţi nu a mai dorit să plătească chirie familiei Cavaliotti pentru clădirea care adăpostea Muzeul de Istorie. În momentul de faţă, instituţia funcţionează în sediul de pe Domnească 25, Casa “Cuza Vodă”, Casa Colecţiilor, Casa “Hortensia Papadat Bengescu”, Iveşti, Casa “Costache Negri”, din comuna Costache Negri, Casa Rurală “Ion Avram Dunăreanu, comuna Suhurlui, mai puţin în sediul retrocedat. Sediul unde a funcţionat Muzeul de Artă Vizuală a fost retrocedat Arhiepiscopiei încă din 2004. Însă de atunci instituţia de cultură a fost găzduită, fără chirie, până acum, când Muzeul de Artă a primit un ordin de evacuare din partea CJ, întrucât Arhiepiscopia a primit fonduri europene pentru renovarea şi reconsolidarea fostului palat episcopal şi îşi va face propriul muzeu. Consilierii judeţeni au aprobat pe 28 noiembrie cu dragă inimă mutarea Muzeului de Artă Vizuală la bloc. Astfel imobilul situat pe strada Tecuci, nr.7, bloc V3 este trecut în administrarea Muzeului de Artă Vizuală. Unde mai pui că preşedintele CJ era şi mândru că a găsit o soluţie, chiar dacă ea este de râsul lumii. Timp de opt ani de zile se pare că nimeni nu a găsit o soluţie mai bună pentru Muzeu. CJ-ul a ieşit în atenţia publicului şi cu scandalul de la Grădina Zoologică, atunci când în septembrie, Viaţa Liberă descoperea că animalele sunt ţinute în condiţii improprii, din cauza şantierului. Astfel, un cerb a fost fotografiat cu sârmă înfăşurată în jurul coarnelor. Pe scurt, a fost un agitat pentru Consiliul Judeţului Galaţi. Aşteptăm cu nerăbdare ce ne va mai rezerva anul 2013 din partea Consiliului.

Citit 3243 ori Ultima modificare Sâmbătă, 29 Decembrie 2012 22:27

24 comentarii

  • postat de Ghita
    Joi, 03 Ianuarie 2013 13:59
    Hai ca am trecut in noul an. Sa enumeram ce a facut ILUSTRUL SPIDER-MAN, adica Bacalbasa:
    1. Scandalul Gradinii Zoologice care s-a dovedit a fi un fas, bubuit in presa de consiliera Paraschiva kkt a lui Bacalbasa
    2. Scandalul Muzeului de Istorie: Bacalbasa a declarat ca nu-l intereseaza de cei care lucreaza acolo
    3. Pierderea proiectului cu Muzeul de Arta Vizuala
    4. Pierderea proiectului cu Centrul de Afaceri
    5. Pierderea elicopterului care ar fi trebuit sa ajunga la Galati si acum este la Craiova pentru ca pe dl. Spider-Man Bacalbasa l-a durut in p@@a de galateni!!! ASTA MI SE PARE CEL MAI GRAV!
    6. S-a plimbat pe bani publici in strainatate de n-a mai putut

    Intr-un cuvant NIMIC! MIMIC PENTRU GALATI! Asta a facut ilustrul BACALBASA zis si Bula zis si Spider-Man...vedeta Galatiului cu toate nenorocirile de le arata la tv! Nimic!
    0
    0
    Raportează
  • postat de lui Covrigel, cu dragoste si prețuire
    Miercuri, 02 Ianuarie 2013 16:39
    draga d-le, pen. ca văz ca anterior nește....nici nu stiu cum sa-i denumesc, ma rog, nește oameni de nimic si de tăt rahatul te-au jignit pe Dumneata, om adevarat, cu O mare, iti ofer, in compensatie si spre uitarea oribelelor jigniri , un clip, numit Wild Wifes.....Sper sa-l descarci si sa-l vizionezi cu atentie și plăcere. Doresc prin acest gest să câștig pretenia D-tale sincera. http://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=82GUjPConiE
    0
    0
    Raportează
  • postat de Covrigel
    Miercuri, 02 Ianuarie 2013 14:34
    Domnule unul (sau @unul, cum vrei),
    Ce ma mira pe mine cel mai mult e cat de badarani pot fi asa zisii aparatori ai culturii galatene. Si daca domnul localnic, cu toate ca el insusi destul de nesimtit, stapaneste limba romana bine, dumneata esti doar un oarecare, copii ideile altcuiva, in dorinta de fi si tu acolo, undeva, sa te vada cineva. E mare lucru daca vei accepta ca esti un mediocru, prin comparatie cu localnic. Eu cred sincer ca fenomenul cultural galatean nu are nevoie de dumneavoastra, toti cei intai scuipati si pe urma ganditi. De unde predispozitia pentru violenta, calomniere ? Ce inseamna asta ? Il vedeti pe un Djuvara, un Cartarescu, un Liiceanu aruncandu-ti o caramida in cap, doar pentru ca ai o idee diferita ? Cultura nu inseamna sa stii pe de rost picturile dintr-un muzeu sau sa mergi la teatru la orice reprezentatie, oricat de imbecila. Societatea are, cu adevarat, nevoie de oameni pentru lucrurile simple, fizice. Cred ca va incadrati de minune.
    Dumneavoastra cu ce puteti promova cultura galateana ? Cu ce o puteti prezenta ca fiind atractiva ? Puteti sa faceti asa ceva, sau vorbiti degeaba ?
    0
    0
    Raportează
  • postat de Necula
    Miercuri, 02 Ianuarie 2013 13:28
    CITITI SI MEDITATI!

    De necrezut, daca ar fi putut cineva sa stranga toate aceste materiale cap-la-cap si sa le in intreaga lume pentru informare cred ca altul ar fi fostul destinul natiunilor si al oamenilor acestei planete...nu este tarziu nici acum!...este extraordinar materialul mai ales ca vine din culisele politicii americane si de la persoane avizate care au trait acele momente istorice...cand ma gandesc ca Istoria noastra abunda de atatea enormitati si ca de fapt realitatea a fost alta...pe zi ce trece citind toate aceste materiale, care parvin pe calea internetului, ma gandesc ce va urma in intreaga lume(pentru ca exista o nemultumire crescanda vis-a-vis de acest fenomen si toti "il discuta pe la colturi" nemultumiti...si aceasta "criza" tot din cauza lacomiei lor a fost regizata si pusa in scena diabolic).
    Din pacate, nicio istorie nu spune adevarul, care concentrat ar putea sa sune astfel: “Sionismul, comunismul sau nazismul sunt notiuni cu radacina comuna care permit unor grupuri restranse acapararea de puteri mai mari decat sunt ele capabile sa controleze, ceeace duce automat la acumulari de potential exploziv urmate inevitabil de cataclisme sociale. Numai ca intotdeauna, partea rea a acestor cataclisme, moartea, suferintele si saracia sunt suportate de oamenii simpli (inclusiv evreii), straini de masinatiile celor aflati la butoanele puterii. Si tot intotdeauna, atunci cand cred ca L-au depasit pe Dumnezeu, profitorii se prabusesc, caci moartea este rasplata lor. Ce urmeaza nu mai este obiectul istoriei.”


    Foarte interesant documentul, pentru mine sunt lucruri absolut noi, n practic o alta fata a istoriei
    Va recomand sa cititi articolul. VETI CAPATA MULTE EXPLICATII LA FAPTE PE CARE LE STITI DAR NU VI LE EXPLICATI

    Un document absolut senzational. Merita sa fie citit cu cea mai mare atentie.

    Au existat și evrei care au spus adevărul
    Articol preluat din revista Lumea nr. 7/2010

    Discurs ţinut de Benjamin H. Freedman, consilierul preşedintelui W. Wilson, în 1961

    Aici, în Statele Unite, sioniştii şi coreligionarii lor deţin un control total asupra guvernului nostru. Din foarte multe motive (prea multe şi prea complexe pentru a le analiza acum), sioniştii şi coreligionarii lor conduc aceste State Unite, precum nişte monarhi absoluţi ai acestei ţări.
    Veţi putea, evident, considera că este o afirmaţie foarte vagă, dar permiteţi-mi să vă descriu ce s-a petrecut în timp ce noi dormeam.
    Ce s-a petrecut? Întâi s-a petrecut primul război mondial, care a izbucnit în 1914. Mai sunt puţini oameni de vârsta mea care-şi amintesc lucrul acesta. Acest război a fost purtat într-o tabără de către Marea Britanie, Franţa şi Rusia, şi, în cealaltă tabără, de către Germania, Austro-Ungaria şi Turcia. În doar doi ani, Germania practic câştigase acel război: nu doar „de iure”, ci chiar „de facto”. Submarinele germane, care au fost o surpriză pentru întreaga lume, nimiciseră toate convoaiele din Atlantic. Marea Britanie rămăsese fără muniţii pentru soldaţii ei, cu alimente doar pentru o săptămână, după care a urmat foametea.
    În aceeaşi perioadă, armata franceză era zguduită de rebeliuni. Francezii pierduseră 600 000 de tineri pe Somme, în timpul defensivei de la Verdun. Armata rusească înregistra dezertări masive, oamenii îşi luau jucăriile şi plecau acasă; ruşii nu-1 iubeau pe Ţar. Armata italiană era şi ea pe cale de a se prăbuşi. Nu se trăsese un singur foc pe teritoriul Germaniei. Niciun singur soldat inamic nu trecuse frontiera în Germania. Şi, cu toate acestea, Germania era cea care oferea Angliei condiţiile păcii. Germania oferea Angliei o pace negociabilă pe care juriştii o numesc „status quo ante basis”. Aceasta înseamnă „să dăm războiul deoparte şi să considerăm totul aşa cum a fost înainte ca războiul să înceapă”.
    Deci Anglia, în vara lui 1916, începuse să analizeze aceste propuneri şi încă în mod serios. Nici nu prea avea de ales. Era una din două: să accepte o pace negociabilă, pe care Germania o oferea cu generozitate, sau să continue un război inutil până la nimicirea totală.
    În timp ce aceste evenimente aveau loc, sioniştii din Germania (care-i reprezentau de fapt pe sioniştii din estul Europei) au mers la Ministerul de război britanic şi – aici voi fi foarte laconic pentru că povestea este lungă, dar am toate documentele care dovedesc afirmaţiile mele – au spus: „Uitaţi cum stau lucrurile: încă mai puteţi câştiga acest război. Nu trebuie să vă predaţi. Veţi putea câştiga acest război, dacă Statele Unite ar deveni aliaţii voştri”. La vremea respectivă Statele Unite nu erau implicate în război.
    Eram proaspeţi, eram tineri, eram bogaţi, eram puternici. Sioniştii au spus Angliei: „Vă garantăm că vom aduce Statele Unite în acest război ca aliat al vostru, să lupte de partea voastră, cu condiţia să ne promiteţi Palestina pentru după victorie”.
    Cu alte cuvinte, ei făcuseră următorul târg: „Vom aduce SUA în război ca aliat al vostru. Preţul pe care trebuie să-l plătiţi este Palestina, după ce anihilaţi Germania, Austro-Ungaria şi Turcia”. Anglia avea tot atâta drept să promită cuiva Palestina, aşa cum SUA ar fi avut dreptul să promită, de exemplu, Japonia Irlandei, pentru vreun motiv oarecare. Este absolut absurd ca Marea Britanie, care nu a avut niciodată vreo legătură sau vreun interes sau vreun drept asupra a ceea ce se numea Palestina, să folosească această ţară precum moneda de schimb oferită sioniştilor pentru serviciul lor de a aduce SUA în război. Cu toate acestea Marea Britanie a făcut această promisiune sioniştilor, în octombrie 1916.
    Şi, la puţin timp după acest moment – şi nu ştiu câţi dintre dumneavoastră îşi mai amintesc – Statele Unite, care erau în cvasi-totalitate pro-germane, au intrat în război împotriva Germaniei, de partea Marii Britanii. Am afirmat că SUA erau în cvasi-totalitate pro-germane, deoarece ziarele americane erau controlate de evrei, bancherii americani erau evrei şi, în general, mass-media americană aparţinea evreilor; iar ei, aceşti evrei, erau pro-germani. Erau pro-germani, deoarece foarte mulţi dintre ei proveneau din Germania şi doreau să vadă o Germanie care-1 va distruge pe Ţar. Evreii nu-1 iubeau pe Ţar şi nu doreau să vadă Rusia câştigând războiul.
    Aceşti bancheri evrei-germani, precum Kuhn Loeb şi alte bănci celebre americane refuzaseră să finanţeze Anglia sau Franţa, chiar şi cu un dolar. Ei au stat deoparte spunând: „Câtă vreme vedem Franţa şi Anglia aliate cu Rusia – nici un cent!” În schimb, aceşti bancheri au pompat bani în Germania, luptând în acest mod alături de Germania, în speranţa de a vedea Rusia îngenunchiată şi Ţarul anihilat. Acum, aceiaşi evrei, când au văzut nesperata posibilitate de a obţine Palestina, au mers în Anglia şi au făcut acest târg. Şi, la vremea respectivă, aceasta a dus o schimbare totală de atitudine, exact ca un semafor care trece de pe roşu pe verde.
    După ce toate ziarele americane fuseseră pro-germane, explicând despre dificultăţile întâmpinate de către Germania în războiul dus împotriva Angliei,deodată, pentru aceleaşi ziare, germanii nu mai erau buni. Germanii erau ticăloşi. Germanii erau numiţi „huni”. Germanii executau surori ale Crucii Roşii. Germanii tăiau mâinile bebeluşilor. La puţin timp după acest moment, Woodrow Wilson a declarat război Germaniei. Sioniştii din Londra au telegrafiat în SUA judecătorului Louis Bradeis (de la Curtea Supremă de Justiţie), spunându-i. „Du-te acum şi fă presiuni asupra preşedintelui Wilson. Noi obţinem de la Anglia ce dorim. Acum e rândul tău să faci presiuni asupra preşedintelui Wilson să aducă în război Statele Unite”.
    Iată cum au intrat în război Statele Unite ale Americii. America nu avea niciun interes în acel război. America avea la fel de mult interes în acel război ca cineva care ar trebui să fie pe lună în această seară, în loc să fie în patul lui. Pentru contextul Primului Război Mondial, nu a existat niciun sens ca America să fie implicată în acel război.
    După ce noi, americanii, am intrat în război, sioniştii au mers în Marea Britanie şi au spus: „Ei bine, noi ne-am îndeplinit obligaţiile din acord. Hai acum să vedem ceva scris care să ne arate că veţi respecta târgul şi că ne veţi da Palestina după război”. Ei atunci nu ştiau dacă războiul va mai dura un an sau zece ani. Aşa că s-au gândit să conceapă „o chitanţă”. Iar „chitanţa” a luat forma unei scrisori, care a fost însă redactată într-un limbaj foarte criptic, astfel încât lumea să nu-şi poată da seama despre ce e vorba. Această scrisoare a fost denumită Declaraţia Balfour.
    Declaraţia Balfour nu era deci decât promisiunea Marii Britanii de a plăti sioniştilor preţul efortului lor de a aduce SUA în război.
    Deci această celebră Declaraţie Balfour, despre care tot auzim vorbindu-se, este la fel de falsă ca o bancnotă de trei dolari. Şi nu cred că aş fi putut demonstra acest lucru mai mult decât am facut-o.
    De aici au început necazurile. Statele Unite au intrat în război. Statele Unite au strivit Germania. Când războiul a luat sfârşit şi germanii au mers la Paris pentru Conferinţa de Pace, acolo se aflau 117 evrei: era delegaţia condusă de către Bernard Baruch. Eu am fost acolo: e normal deci că ştiu. Ce s-a întâmplat apoi? Evreii, în cadrul Conferinţei de Pace, în timp ce tăiau în felii Germania şi împărţeau bucăţi Europa naţiunilor care aveau şi ele pretenţii, au spus: „Ce-ar fi să ni se dea nouă Palestina?” După care au scos în public, în faţa germanilor (care nu ştiau nimic), Declaraţia Balfour. Şi, în acea clipă, germanii au înţeles că fuseseră învinşi şi obligaţi să plătească înspăimântătoarele reparaţii de război, numai din cauza faptului că sioniştii doriseră Palestina şi fuseseră decişi să o obţină, prin orice mijloace.
    Evenimentele acestea ne conduc la un alt punct interesant al istoriei. Când germanii au realizat ce se petrece, au fost evident indignaţi. Trebuie precizat că, până în acel moment, în nicio ţară a lumii, evreii nu erau mai confortabil instalaţi decât în Germania.
    Era acolo domnul Rathenau – un personaj la fel de important în finanţele şi industria Germaniei cum era Bernard Baruch la noi. Era domnul Balin, care deţinea două mari linii maritime – North German Lloyd’s şi Hamburg-American Lines. Era domnul Bleichroder, bancherul familiei Hohenzollern. În Hamburg era familia de evrei Warburg, deţinători ai celor mai mari bănci comerciale ale lumii. Evreii trăiau foarte bine în Germania, fără îndoială. Deci germanii au avut tot dreptul să gândească: „Iată, într-adevăr, trădare!”.
    A fost o trădare care poate fi comparată cu următoarea situaţie ipotetică. Să presupunem că SUA ar fi în război cu URSS. Şi că noi învingem. Şi că le spunem ruşilor: „Ştiţi ceva, hai să uităm toată tărăşenia. Vă oferim o pace negociabilă”. Şi deodată China comunistă ar intra în război, ca aliată a URSS.Iar implicarea Chinei ar duce la înfrângerea noastră. O înfrângere dureroasă, cu un cortegiu de reparaţii pe care imaginaţia unui om nu le poate concepe. Apoi imaginaţi-vă că, după înfrângerea noastră, am afla că tocmai chinezii de la noi ne-au trădat. Că e vorba de propriii noştri chinezi. Că ei ne-au trădat şi că, prin ei, China comunistă a fost ademenită în război împotriva noastră. Care ar fi atunci atitudinea noastră, a americanilor faţă de cetăţenii noştri de origine chineză?
    Probabil niciun chinez nu şi-ar mai arăta faţa pe străzile Americii. Şi nu ar fi destui stâlpi de iluminat şi copaci, pentru a ne ocupa de ei. Imaginaţi-vă deci, cum v-aţi simţi…
    Ei bine, asta au simţit germanii faţă de evrei. Fuseseră aşa de drăguţi cu ei: din 1905 încoace, după ce prima revoluţie comunistă eşuase în Rusia şi evreii trebuiseră să fugă de acolo, toţi luaseră calea Germaniei. Iar germanii le oferiseră azil. Germanii i-au tratat cu respect. Şi acum evreii vânduseră Germania, doar pentru motivul că doreau Palestina, pentru a crea acolo „un stat evreu”.
    Nahum Sokolov, precum şi toate marile personalităţi de care ştiţi că sunt legate azi de sionism, în 1919, 1920, 1921, 1922 şi 1923, au scris în toate articolele lor (şi presa era plină de afirmaţiile lor) că sentimentul antievreiesc din Germania a apărut numai după ce poporul german a aflat de intervenţiile evreieşti în scopul aducerii în război a Statelor Unite, înşişi evreii au recunoscut acest lucru.
    Antievreismul german nu a apărut din cauză că germanii, în 1919, au descoperit că un pahar cu sânge de evreu e mai gustos decât Coca-Cola sau berea müncheneză. Nu era, în plus, nici vorbă de un resentiment religios. Era ceva totalmente politic. Era ceva totalmente economic. Orice, dar nu religios.
    Nimănui nu-i păsa, în Germania de atunci, de faptul că evreul merge acasă, trage storurile şi spune „Shema’Israel” în loc de „Tatăl Nostru”.Resentimentele evreieşti mereu crescânde în Germania interbelică nu s-au datorat decât unui lucru: germanii îi considerau pe evrei răspunzători de înspăimântătoarea lor înfrângere militară. Iar primul război mondial a fost pornit împotriva Germaniei fără niciun motiv de care Germania să fie responsabilă. Germanii nu aveau nicio vină decât una: vina de a avea succes. Germanii creaseră o flotă puternică, germanii creaseră comerţul mondial.
    Nu trebuie să uităm că, pe vremea Revoluţiei Franceze, Germania era constituită din 300 de oraşe-stat, principate, ducate şi aşa mai departe. 300 de entităţi politice separate. Iar aceste entităţi, pe timpul lui Napoleon şi Bismarck, au fost reunite într-un stat unic. Pentru ca, în următorii 50 de ani, Germania să devină una dintre marile puteri ale lumii. Marina germană rivaliza cu cea a Marii Britanii; comerţul şi afacerile germane erau de talie mondială; Germania surclasa pe oricine; Germania producea produsele cele mai bune.
    Şi care a fost rezultatul acestor lucruri? O conspiraţie între Anglia, Franţa şi Rusia, pentru a o demola. Nu există un singur istoric pe lumea aceasta care să găsească motivul plauzibil pentru care aceste trei state au decis să şteargă Germania de pe hartă, din punct de vedere politic.
    Să revenim la situaţia de după primul război mondial. După ce descoperiseră că evreii purtau vina înfrângerii ţării lor, resentimente puternice s-au dezvoltat în germani.

    Dar niciun fir de păr de pe capul vreunui evreu nu a fost atins.

    Profesorul Tansill de la Universitatea Georgetown (care a avut acces la multe documente de la Departamentul de Stat) citează un raport semnat Hugo Schonfedt, un evreu trimis de către Cordell Huli, în 1933, în Germania, ca să inspecteze aşa-zisele lagăre de deţinuţi în perfectă stare de sănătate şi pline de comunişti. E drept, mulţi dintre ei erau evrei, dar aceasta pentru că, întâmplător, la vremea respectivă, circa 98% din comuniştii Europei erau evrei. Tot în acele lagăre se mai aflau şi preoţi, şi miniştri, şi masoni, toţi bănuiţi de afiliaţii internaţionale.

    Acum, nişte rapeluri istorice necesare: în 1918-1919, comuniştii au preluat puterea în Bavaria, pentru câteva zile. Rosa Luxemburg şi Karl Liebknecht şi alţi evrei au reuşit să preia puterea guvernamentală pentru trei zile. De fapt Kaiserul, când a încheiat războiul, a fugit în Olanda, deoarece bănuia că cei ce vor prelua puterea în Germania vor fi comuniştii şi că el va fi executat, aşa cum păţise Ţarul. Aşa că şi-a căutat refugiu în Olanda.

    Apoi însă, după ce ameninţarea comunistă în Germania a fost anihilată, evreii au încercat să reintre în vechile posturi, iar germanii au început să lupte împotriva lor în toate modurile, dar fără să se atingă de vreun fir de păr al vreunui evreu german. Lupta de atunci a germanilor împotriva evreilor era similară cu lupta noastră împotriva delincvenţilor de pe vremea Prohibiţiei. Nu era deci o luptă cu pistoale.
    Şi, nu uitaţi, la acea vreme existau între 80 şi 90 milioane de germani contra a numai 460 000 evrei. Numai 0,5% din populaţia Germaniei era evreiască. Şi, cu toate acestea, evreii erau cei care controlau presa, precum şi cea mai mare parte a economiei germane (acţionaseră în momentul prăbuşirii mărcii şi practic cumpăraseră tot ce se putea cumpăra).
    Evreii au încercat să ascundă acest lucru: trădarea poporului german şi adevărata cauză a resentimentelor germanilor. Germanii au demarat acţiuni împotriva evreilor, organizând o discriminare globală. Practic evreii au fost îndepărtaţi din structurile nivelurilor sociale, aşa cum noi americanii i-am îndepărta, de îndată, pe chinezi sau negri sau catolici sau pe oricine care s-ar afla în ţară şi care ne-ar fi trădat inamicului nostru, aducându-ne în faţa unei înfrângeri umilitoare.
    După o vreme, evreii lumii au organizat o conferinţă la Amsterdam. În iulie 1933, evrei din toate colţurile lumii s-au reunit în acest oraş. Şi acei evrei au spus Germaniei: „Îl concediaţi pe Hitler şi instalaţi fiecare evreu în postul pe care-l deţinea, fie el comunist sau nu. Nu ne puteţi trata aşa. Noi, evreii lumii, lansăm aici acest ultimatum împotriva voastră!” Vă puteţi imagina ce au răspuns germanii…
    Ce au făcut în această situaţie evreii? După ce Germania refuzase să se predea ultimatumului evreimii mondiale, lucrările Conferinţei de la Amsterdam au fost întrerupte şi Samuel Untermeyer, şeful delegaţiei americane şi preşedinte al conferinţei, a revenit în SUA! Aici el a mers de pe vapor direct la studiourile de radio CBS, de unde a rostit următoarele cuvinte: „Evreii lumii declară azi război sfânt împotriva Germaniei. Ne aflăm din această clipă angajaţi într-un conflict sacru împotriva germanilor. Şi îi vom înfometa până se vor preda. Vom organiza un boicot mondial împotriva lor. Şi aceasta îi va distruge, deoarece ei depind de comerţul mondial în cadrul afacerilor de export”.
    Era o realitate: două treimi din alimentele necesare Germania trebuia să le importe, pe baza a ceea ce Germania exporta. Implicit deci, fără export două treimi din germani ar fi pierit de foame.
    În această declaraţie, tipărită în New York Times, pe 7 august 1933, Untermeyer mai declara, cu îndrăzneală: „Acest boicot va fi autoapărarea noastră. Chiar preşedintele Roosevelt ne-a recomandat această metodă, în cadrul lui National Recovery Administration”.
    Vă reamintesc că aceasta era entitatea aparţinând de programul New Deal şi care putea declara, în context juridic, un stat apt de a fi boicotat economic.
    Imediat s-a instalat boicotul economic mondial al Germaniei, un boicot atât de asiduu, încât pe niciun raft de magazin al lumii nu mai puteai găsi un produs având inscripţionat Made in Germany.
    Un membru al conducerii reţelei de magazine Woolworth mi-a mărturisit că, atunci, au trebuit să arunce în râu farfurii şi ceramică germană în valoare de milioane de dolari. Magazinele cu marfă germană erau, la rândul, lor boicotate şi cetăţenii pichetau cu pancarte pe care scria „Hitleriştii!” sau „Asasinii!” – aşa cum se face uneori în Sud.
    Într-un magazin Macy (reţea condusă, paradoxal, de familia evreiască Strauss), o femeie a găsit o pereche de ciorapi vechi de 20 ani, cu eticheta Made in Germany. Imediat magazinul a fost boicotat şi pichetat de sute de cetăţeni cu pancarte antihitleriste.
    În timp ce acestea se petreceau în lume, repet, în Germania nimeni nu se atinsese de un fir de păr al vreunui evreu. Nu exista suferinţă în rândul evreilor. Nu exista foamete. Nu erau crime. Nimic.
    Evident, germanii au spus: „Cine sunt aceste persoane care declară boicot împotriva noastră şi ne aduc oamenii în şomaj şi ne fac să ne îngheţe industria?! Cine sunt ei, ca să ne facă aşa ceva?!”. Erau evident indignaţi. Unii au început să picteze zvastici pe magazinele evreilor. Lucru normal.
    De ce s-ar fi dus un german să-şi dea banii unui proprietar de magazin din aceeaşi etnie cu cei care îi înfometau ţara prin embargoul mondial, pentru a face Germania să îngenuncheze şi apoi să vină să-i dicteze cine să fie premierul sau cancelarul? Era ridicol. Boicotul mondial a mai continuat ceva timp.
    Dar, de-abia în 1938, când un tânăr evreu polonez a împuşcat un diplomat german în ambasada Germaniei din Paris, germanii au devenit într-adevăr duri cu evreii din Germania. Astfel au apărut vitrinele sparte şi luptele de stradă şi tot ce cunoaştem.
    Acum, cu toate că nu-mi place cuvântul «antisemitism» (pe care-1 consider un nonsens), dar dumneavoastră vă spune ceva, îl voi utiliza în continuare. După cum vedem, supremul motiv pentru care în Germania a explodat antisemitismul şi resentimentele împotriva evreilor era responsabilitatea lor pentru izbucnirea primului război mondial şi boicotarea mondială a Germaniei. Şi, în final, se vede că ei deveneau autorii celui de-al doilea război mondial, pentru că deja lucrurile nu mai puteau fi controlate şi era absolut necesar ca germanii şi evreii să-şi încrucişeze săbiile într-un război care avea să decidă odată pentru totdeauna cine va supravieţui şi cine va pieri.
    În acea perioadă, trăiam în Germania şi ştiam că germanii deciseseră că Europa urma să fie sau creştină sau comunistă; nu exista cale de mijloc. Şi germanii se deciseseră: aveau să încerce să menţină o Europă creştină, pe cât posibil. Şi au început reînarmarea.
    În noiembrie 1933, SUA au recunoscut oficial Uniunea Sovietică. URSS devenea foarte puternică, iar Germania şi-a dat seama că, „dacă nu suntem puternici, curând vine şi rândul nostru”.
    Aşa cum azi, în America, spunem „dacă nu suntem puternici, curând vine şi rândul nostru”. Iar guvernul nostru cheltuieşte 84 miliarde de dolari pentru apărare. Şi apărare împotriva cui? Apărare împotriva a 40 000 de mici evrei care au luat puterea la Moscova, după care, prin varii metode, au obţinut comanda în atâtea ţări ale lumii.
    Ce putem face noi, azi, în pragul celui de-al treilea război mondial?
    Dacă acţionăm rapid, poate salvăm nişte vieţi care ar putea fi ale fiilor noştri. Fiii dvs. ar putea fi chiar în seara aceasta chemaţi sub arme şi dvs. nu ştiţi, aşa cum englezii nu au ştiut în 1916, în Londra, că sioniştii făceau un târg cu cabinetul de război britanic, pentru a le trimite cei mai buni copii să moară într-un război absurd ca toate războaiele. Dar cine a ştiut de asta în SUA, la vremea respectivă? Nimeni.
    Nimănui în SUA nu i se permitea să ştie asta. Dar cine a ştiut sigur? Preşedintele Wilson a ştiut. Colonelul House a ştiut. Alţi oameni din interior au ştiut. Mă întrebaţi dacă eu am ştiut? Ceva idei aveam, pentru că eram omul de legătură al lui Henry Morgenthau Sr., în 1912, în timpul campaniei în care Wilson a fost ales, şi circulau zvonuri prin birouri la vremea aceea. Eram omul de încredere al lui Morgenthau, care era preşedintele Comitetului de finanţare, eram omul de legătură între el şi Rollo Wells, trezorierul.
    Deci am asistat la şedinţele lor, cu preşedintele Wilson în capul mesei. Toţi ceilalţi erau acolo şi îi auzeam cum îl bombardează pe preşedinte cu chestiunea impozitelor şi a situaţiei grave a lui Federal Reserve Bank şi îi auzeam cum îl îndoctrinează pe preşedintele nostru cu teorii sioniste.Judecătorul Brandeis şi preşedintele erau acolo şi vorbeau, îi văd şi acum, aproape unul de altul, la fel de lipiţi ca degetele unei mâini. Preşedintele Wilson, când venise la discuţii să afle despre ce este vorba, era la fel de neştiutor ca un nou-născut.
    Aşa am fost noi, americanii, atraşi în primul război mondial, în timp ce dormeam cu toţii. Ne-am trimis copiii în Europa, pentru a fi măcelăriţi!Dumneavoastră ştiţi ce fac evreii de Ziua Iertării, care credeţi că este aşa de sacră pentru ei? Eu ştiu, pentru că am fost unul din ei. Ceea ce spun nu este din auzite. Sunt aici să vă prezint fapte.
    În Ziua Iertării, ca evreu, intri în sinagogă şi rosteşti o rugă, singura rugă care te obligă să rămâi în picioare. Această rugă scurtă se repetă de trei ori: ea se numeşte Kol Nidre. Ruga se referă la un acord pe care-1 faci în clipa aceea cu Atotputernicul Dumnezeu, în sensul că orice promisiune, declaraţie sau jurământ pe care-1 vei face în următoarele 12 luni să fie nul şi neavenit.
    Jurământul nu va fi jurământ; promisiunea nu va fi promisiune. Acestea nu vor avea nicio valoare.
    Cu atât mai mult, Talmudul reaminteşte evreului că ori de câte ori face o promisiune sau un jurământ, să nu uite că legământul făcut sub Kol Nidre, de Ziua Iertării, îl scuteşte de respectarea lor.
    Deci, cât de mult ne putem noi baza pe loialitatea evreilor?
    Ne putem baza pe loialitatea lor la fel de mult cât s-au bazat germanii pe loialitatea lor, în 1916. Şi, fără îndoială, noi, americanii, vom avea aceeaşi soartă pe care au avut-o germanii, şi din aceleaşi motive.
    Benjamin H. Freedman
    Benjamin H. Freedman a fost una dintre cele mai uimitoare, dar şi contradictorii personalităţi ale secolului trecut. Născut în 1890, acesta a fost un om de afaceri evreu de succes în New York City, fiind principalul acţionar al companiei Woodbury Soap.
    După cel de-al doilea război mondial, a întrerupt contactul cu organizaţiile evreieşti şi şi-a petrecut restul vieţii cheltuind o mare parte din averea sa evaluată la cel puţin 2,5 milioane dolari, pentru a prezenta opiniei publice structurile de putere ale evreilor care dominau Statele Unite. De aceea mărturiile sale sunt extrem de valoroase, deoarece provin chiar din interiorul celor mai înalte nivele ale organizaţiilor evreieşti şi maşinaţiunilor acestora puse la cale pentru a-şi câştiga şi menţine puterea asupra naţiunii americane. Freedman a lucrat alături de Bernard Baruch, Samuel Untermeyer, Woodrow Wilson, Franklin Roosevelt, Joseph Kennedy, John F. Kennedy şi multe alte personalităţi de vază ale societăţii americane.
    Discursul pe care l-am redat cititorilor noştri a fost ţinut în 1961, la Hotelul Willard din Washington DC, şi publicat la acea vreme de Commori Sense. Despre actualitatea mesajului său nu e cazul să vă convingem. E suficient să parcurgeţi cu atenţie discursul său.
    Prelucrare de Karen Miller
    0
    0
    Raportează
  • postat de unul
    Miercuri, 02 Ianuarie 2013 09:42
    @ Covrigel lauda-te ca esti prost. Nu e de mirare ca inca suntem acuzati ca traim intr-un oras "rosu" industrial si gata, atata vreme cat imbecili de genul covrigel il populeaza cu mandrie. In mod evident acest personaj nu a calcat intr-un muzeu, bibleoteca sau teatru pentru ca pe acolo nu se facea nici streaptese si nici nu se dadeau mici sau tuica gratis, lucru dovedit clar si de afirmatia "un muzeu cu lucrari locale". Mai amaratule stii tu cat de bogat este acest muzeu de arta galatean? Ce valori NATIONALE detine in patrimoniu si cat de multe? Evident ca nu, pentru ca asta nu ai cum sa afli la coltul strazii unde spargi seminte cu tovarasii tai anencefali. Dupa mintea acestui cocalar ar trebui sa ne intoarcem la perioada in care orasul gemea de manele prin maxi-taxi si sa-i facem statuie in centru lui Liviu Guta. Nu mai bine te intorci tu covrigel la tine in sat si te ocupi de ce stii tu mai bine? Societatea are nevoie pana la urma si de oameni care sa mulga oaia, porcul si sa planteze ceapa...
    0
    0
    Raportează
  • postat de Fanurie C.
    Marți, 01 Ianuarie 2013 18:05
    cum se poate sa fie evacuat MUZEUL CUZA = casa marelui PARCALAB DE GALATI care apartine POPORULUI ????
    JOS CU KAVALIOTII si alti profitori comunisti !!!
    0
    0
    Raportează
  • postat de adiilie
    Marți, 01 Ianuarie 2013 11:19
    chebac a facut ce a facut ca psd-ist si galagie face un alt psd-ist rusine psd
    0
    0
    Raportează
  • postat de tureltan
    Luni, 31 Decembrie 2012 15:31
    Are perfecta dreptate Val. Toata galceava de mai sus e facuta de oamenii apropiati celor doi ptr a tulbura apele si a nu se mai sti nimic. Va intreb ce fac asa-zisii specialisti? Directorul Carbunarul , muzeografii de acolo, ? Am mai spus , cred ca au ytot interesul sa se aleaga praful si la pensie!!!
    0
    0
    Raportează
  • postat de localnic
    Luni, 31 Decembrie 2012 14:42
    Am cam ...”comis-o” dupa cum vezi, amandoi. Totusi, pt. cultura mea generala deficitara, spune-mi de care „copii de opere de arta” vorbeai ? „ Va doresc sa se aseze praful pe dumneavoastra asa cum aseaza pe exponatele pe care le ridicati in slavi” nu suna ca un blestem ? Hai sa-ngropam securea razboiului caci stiu sa-mi cer si scuze cand e cazul. As vrea sa simti ca eu is mai detasat, mai putin incrancenat decat tine si ca am incercat doar sa-ti modific un punct de vedere -zic eu-inept, intr-o zona de activitate cu care clar, nu ai mai nimic in comun. Dar daca tii sa ramai ferm ancorat unde esti, e doar alegerea ta. Si eu is necalificat in multe domenii si de aceea nu caut sa-mi exprim parerea acolo unde sigur pot deveni ridicol si chiar morbid daca insist cu tot dinadinsul. Asa ca te inteleg ca ai „OPINIA TA” si-ti mai spun o data LA MULTI ANI.
    0
    0
    Raportează
  • postat de Mediator
    Luni, 31 Decembrie 2012 12:03
    Gata baaaiiii Covrigel ,desclesteaza-ti dintii de pe jugulara lui Localnic, ca risti sa devii „jignitul de serviciu” de aici. Potoliti-va AMANDOI ca vine 2013 si va prinde asa. La multi ani.
    0
    0
    Raportează
  • postat de Covrigel
    Luni, 31 Decembrie 2012 11:08
    Imi cer scuze fata de toti cititorii articolului pentru indrazneala de a-mi spune si eu parerea, dar si pentru ochelarii de cal ai domnului localnic. Din moment ce ma cunoasteti atat de bine, tovarase, de ce nu imi scrieti un mail personal, sau dati-mi un telefon. Ca sa nu ne balacarim (sper ca intelegeti termenul) de fata cu toata lumea. Dumneata, in spatele unui limbaj pseudo-elevat, ascunzi atitudinea unui golan de coltul blocului. Sunteti un apropiat al muzeografilor de la arta, de atacati cu atata convingere un necunoscut ? Sau sunteti un nimeni, bagator in seama, ca noi toti ? Eu optez pentru a doua varianta. Mirobolante sunt studiile dumneavoastra, ca daca pe mine nu m-au invatat sa nu blestem, pe dumneavoastra nu v-au invatat sa fiti civilizat. Nu trebuie sa fii pictor ca sa intri la muzeul de arte plastice... Si E OPINIA MEA, gresita sau nu si o sustin, chiar de-ar fi sa-mi dea in cap cineva pentru asta, nu pricepeti? Eu sunt ala obtuz ? Multumesc, fiindca o sa iau definitia geometrica, facand o paralela cu dimnesiunea creierului. Un unghi ascutit, ca lupta de clasa, vi se potriveste de minune. Eu nu va doresc "La Multi Ani !" Invatati sa va comportati politicos si civilizat de fata cu toti oamenii, cunoscuti sau nu. Stergeti-va balele de ura, ca va pateaza camasa!
    0
    0
    Raportează
  • postat de localnic
    Luni, 31 Decembrie 2012 10:15
    Ba da ”Covrigel”, avem toti dreptul de a ne exprima dar si sa primim raspunsurile cuvenite la ce postam. Apoi iti spun ca ma afecteaza libertatea de expresie rau folosita de fel de fel de zelosi bagatori in seama. „Arta se adreseaza tuturor” dar limbajul sau nu-i accesibil si celor ce nu investesc timp si energie in a o-ntelege ci doar in filme la cinema (ca si de la asta s-a pornit). Si facandu-ti mirobolantele-ti ”studii academice” n-ai invatat si ca nu e frumos sa blestemi ? Iar cu obsesia in privinta celei ”burti” alias ”stomac” ce D-zeu e ? Dar mai ales da-ti masura spunand aici ce-i cu „copiile alea ale unor opere celebre”. Si atentie ca incepem sa plictisim si ne prinde si revelionul. LA MULTI ANI.
    0
    0
    Raportează
  • postat de Un cetatean consternat
    Luni, 31 Decembrie 2012 09:07
    Daca in era lui Chebac si predecesorii, s-au constatat atatea ilegalitati, ce a facut actuala conducere ca sa nu se mai repete? Se poate constata, cu usurinta ca nu s-a facut nimic in aceasta directie. Cat sa-i mai lasam pe cei care incalca legile tarii si drepturile noastre sa mai conduca cum ii duce capul, adica discretioar?
    0
    0
    Raportează
  • postat de Covrigel
    Luni, 31 Decembrie 2012 07:57
    Domnule localnic,

    Din pacate semidoct sunteti dumneavoastra. Limbajul meu poate e mai simplu, pentru ca n-am ales sa fac foamea intr-un post de profesor de litere. M-ati numit analfabet, dar puteti consulta dictionarul ca sa vedeti despre ce e vorba. De ce va afecteaza si o alta parere decat a dumneavoastra ? Nu avem dreptul de a ne exprima ? Imi lasati impresia ca aveti o varsta si, de aceea, va inteleg partial. Nu poti cere mai mult. Si, stati linistit, despre caii domnului Andreescu ma pot exprima cum doresc, arta se adreseaza tuturor si nu tine de locul unde se afiseaza (ca de la asta s-a pornit). Si imi pare rau ca va permiteti, sub anonimat, sa va dati cu parerea referitor la rezultatele mele academice, fara sa ma cunoasteti macar. Eu nu v-am insultat in nici un fel, dar sunteti un stereotip. Va doresc sa se aseze praful pe dumneavoastra asa cum aseaza pe exponatele pe care le ridicati in slavi, intr-un oras cu tipar muncitoresc si mai putin cultural. Apropos, dumneavoastra nu va e foame, nu aveti burta ? (popularul pentru stomac, desigur).
    0
    0
    Raportează
  • postat de marian
    Duminică, 30 Decembrie 2012 21:17
    Cu aceeasi BOGDAN TANIA vicepresedinta ce ati vrea sa rezolve ?!Iar Chebac a plecat in parlament , ,a avut rezultate , au distrus GALATIUL si acum continua acest batran BACALBASA .
    0
    0
    Raportează
  • postat de localnic
    Duminică, 30 Decembrie 2012 20:34
    Te-ai gandit oare vreun moment cat de mult merita postarea ta semidocta o astfel de reactie precum a mea ? De aceea nu am de gand sa retractez nimic din limbajul nu prea politicos folosit cu tine, ”Covrigel”, caci carentele educative si spiritul marginit dar cu atat mai dornic de manifestare publica, in agora, n-au cum sa merite decat asemenea vorbe. Obtuzitatea ta nu poate fi zguduita decat astfel. Din pacate asociatiile tale semantice ce revin cu insistenta la ”burta” si ”foame” graiesc de la sine cu cine am conversat. Nu mi-ai raspuns totusi despre ce „copii de opere celebre” vorbesti. O fi vorba de vreo ...”copy-paste”... Iti doresc revelion cu ghiftuiala si ...cai verzi pe pereti, caci despre cei ai lui Andreescu n-ai caderea sa te pronunti, in ciuda diplomelor acumulate probabil in epoca plagiatelor atotbiruitoare.
    0
    0
    Raportează
  • postat de Covrigel
    Duminică, 30 Decembrie 2012 17:04
    Domnilor Localnic si Ion V,

    Ma bucur ca burta vi se umple doar din cultura. Si sincer, nu am atacat pe nimeni asa cum ati facut-o dumneavoastra. Exeplu de prostie ? Poate. Dar sa stiti ca burta galateanului obisnuit nu se umple cu arta plastica. Poate ati uitat situatia cinematografelor. Sa va aduc aminte ca mai functioneaza, parca, doar unul... si ala particular ? Si da, ma puteti considera analfabet, dar nu in situatiile impuse de dumneavoastra. Cineva care se repede cu vorbe grele, cu capul inainte, ce fel de om e, oare ? Am mai multa scoala decat dumneavoastra, puteti fi sigur. Singurul meu pacat este ca stiu sa respect regulile si sa nu aduc injurii nimanui.
    Orasul, daca nu ati observa, moare putin cate putin, populatia tanara e in exod, somajul e in crestere. Oare cui ii pasa, cu adevarat, de fenomenul cultural galatean ? Cand esti lihnit de foame, caii lui Andreescu nu-ti tin de foame.
    Pacat e ca sunt destui "templieri" ai culturii, dar, ca si tizii lor, nu prea conteaza cum se exprima, atata timp cat o fac "pentru cauza".
    Sa va fie de bine, domnilor. Sarbatori fericite !
    Asta e replica mea. Pacat ca sunt atatia
    0
    0
    Raportează
  • postat de IonV
    Duminică, 30 Decembrie 2012 15:33
    Reiau prin copy-paste un comentariu de mai jos care ma reprezinta si pe mine intru totul , fapt pentru care multumesc autorului !
    "Avem prin postarea lui ”Covrigel” un exemplu de prostie si ignoranta totala, dublata si de un „sa moara si capra vecinului” , dar spusa pe un ton ce se vrea sfatos, incepand cu „oameni buni, sa fim seriosi”. Ia vezi tu, ”om bun”, numeroasele vernisaje reflectate in presa locala, apoi grupurile de elevi adusi acolo ca la un pelerinaj, zeci de ani, pt. o minima educatie plastica. La care „copii de opere celebre” te referi, analfabetule ? Stii tu vreuna ? Daca da, poti s-o numesti ? Convietuim cu astfel de creiere de gaura de covrig si rau intentionate , rezultante ale politicii unor chebaci-durbaci-boldea-casian, dar macar gura sa le-o astupam."
    0
    0
    Raportează
  • postat de localnic
    Duminică, 30 Decembrie 2012 11:42
    Draga d-na Nicoleta Onofrei, cred ca musai trebuiau mentionate numele de trista amintire ale presedintilor de CJ din ultimii 10 ani, pt. ca lucrurile sa fie iar si iar clarificate, fara menajamente si ocolisuri, asa cum procedati de la o vreme toti din ziarul asta. Aprecierile mele sau ale comunitatii sunt cuvinte prea mici pt. felul in care colectivul scrie, cu buna credinta si curaj. Apoi cred ca-mi veti intelege si ierta vehementa din postarea precedenta. LA MULTI ANI .
    0
    0
    Raportează
  • postat de localnic
    Duminică, 30 Decembrie 2012 11:15
    Avem prin postarea lui ”Covrigel” un exemplu de prostie si ignoranta totala, dublata si de un „sa moara si capra vecinului” , dar spusa pe un ton ce se vrea sfatos, incepand cu „oameni buni, sa fim seriosi”. Ia vezi tu, ”om bun”, numeroasele vernisaje reflectate in presa locala, apoi grupurile de elevi adusi acolo ca la un pelerinaj, zeci de ani, pt. o minima educatie plastica. La care „copii de opere celebre” te referi, analfabetule ? Stii tu vreuna ? Daca da, poti s-o numesti ? Convietuim cu astfel de creiere de gaura de covrig si rau intentionate , rezultante ale politicii unor chebaci-durbaci-boldea-casian, dar macar gura sa le-o astupam.
    0
    0
    Raportează
  • postat de Covrigel
    Duminică, 30 Decembrie 2012 10:20
    Oameni buni, sa fim seriosi, se mai ducea cineva la muzeu ? La oricare dintre ele. Exceptie cred ca a facut doar cel de Stiintele Naturii care a devenit popular din cauza cladirii noi si a reabilitarii Gradinii. Restul n-au facut mare lucru. Si, daca de Muzeul de Istorie am mai putea avea nevoie (pentru excursii scolare obligatorii), de cel de Arte nu prea... Nu neg valoarea lucrarilor artistilor galateni care expuneau pe acolo, dar un muzeu cu lucrari locale si cateva copii mai mult sau mai putin reusite ale operelor celebre nu prea are cu ce sa atraga. Sa stea la bloc si sa sufere ca noi toti cand nu se da apa calda, din cauza de revizii.
    0
    0
    Raportează
  • postat de val
    Duminică, 30 Decembrie 2012 09:42
    Pentru multa lume, alegerea , mai bine zis optiunea PSD pentru Bacalbasa, este unul dintre misterele acestei an, 2012. Cum sa pui in fruntea institutiei ce gospodareste judetul un om cu mintea numai la bancuri televizate, scrise sau vorbite? Care produce un umor de calitate slaba,este prea lipsit de subtilitate. ca sa-l poti banui de o minte limpede?
    Iata urmarea: in loc sa se puna pe treaba si sa faca discret investigatiile privind furtisagurile predecesorului, face galagie, lasand dovezile pentru sfantul asteapta si gospodarirea judetului in mana cice stie caror subalterni escroci!
    .
    0
    0
    Raportează
  • postat de E
    Duminică, 30 Decembrie 2012 09:18
    Vin ai nostri, pleaca ai nostri/ Noi o ducem tot ca prostii...
    0
    0
    Raportează
  • postat de Cardasia cu Tankrad
    Duminică, 30 Decembrie 2012 08:48
    Numai cine nu vrea nu vede ilegalitatile comise de Quebac.Este de notorietate cardasia cu Tankrad.Foarte simplu...
    0
    0
    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.