Din centru şi până în Ţiglina am dat peste şi peste destule persoane care fie au fost victimele trotuarelor, fie au fost martore la un accident.
Ruxanda Angheluţă, în vârstă de 62 de ani, aflată în trecere prin Galaţi, ne-a povestit cum tocmai căzuse pe trotuarul din zona Agenţiei de Voiaj: „Sunt porţiuni foarte rele. Acum am căzut, mi-am rupt pantalonii în genunchi. Este o ridicătură puţin mai încolo. Nu am fost atentă să ridic mai mult piciorul şi am căzut. Bine că nu a fost mai rău. Ar trebui ca trotuarele să fie reparate. Nu vreau să dau vina pe nimeni, am o vârstă şi vreau să îmi văd de treaba mea, dar sigur că aici este vorba de siguranţa noastră, a cetăţenilor, mai ales a celor mai în vârstă, dar cu cine să ne batem?”.
Neculae Stoian: „Nu se poate merge. Încă aici în zona CEC-ului, din Ţiglina 1, se mai poate merge, dar în alte locuri este groaznic. Pe Coşbuc, de exemplu, este şi mai rău. Chiar acum, cât aşteptam în staţie, s-a împiedicat o doamnă de rămăşiţele fostului refugiu. În loc să le taie la nivel, cu un flex, le-au lăsat aşa. Este ceva de groază. Întotdeauna găsesc oamenii municipalităţii nişte pretexte ca să întârzie lucrările. Cei care deţin cabluri pe stâlpi nu vor vrea să le îngroape niciodată. Sunt total nemulţumit. Evident, că s-ar schimba imaginea oraşului, dacă aceste cabluri ar fi îngropate, dar depinde şi cât durează. Au dreptate să ne ironizeze cei din afară, francezii, de exemplu. O naţiune care suportă toate măgăriile acestea, fără nici un fel de pretenţii, este o naţiune care nu merită consideraţie. Oamenii sunt de vină pentru că se complac. Dacă ar pune toţi problema, dacă cetăţenii ar fi mai pretenţioşi, poate s-ar mai schimba ceva”.
Emanoil Marian: „Vara ne mai descurcăm, ne mai împiedicăm, ne mai reechilibrăm. Spânzuratul cablurilor pe stâlpi este, într-adevăr, o ţigănie. În lumea modernă toate cablurile sunt băgate în pământ, se pun tuburi şi am terminat discuţia. La noi, în schimb, toate stau atârnate”.
