Galaţi, 23 august 1989/ Cum a arătat ULTIMA demonstraţie a OAMENILOR MUNCII pe Faleza Superioară (FOTO)

Galaţi, 23 august 1989/ Cum a arătat ULTIMA demonstraţie a OAMENILOR MUNCII pe Faleza Superioară (FOTO)
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

* Impresionante care alegorice, batalioane întregi defilând în pas cadenţat, în blocuri compacte, în aplauzele mulţimii * Nu e carnaval marca Radu Mazăre, ci ultima demonstraţie a oamenilor muncii din Galaţi din 23 august 1989 * Am reconstituit, cu ajutorul presei vremii, această ultimă manifestaţie


Miercuri, 23 august 1989. La ora 8,00, Carol Dina, membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, prim-secretar al Comitetului Judeţean de Partid, preşedintele Consiliului Popular Judeţean Galaţi ia loc în tribuna oficială, împodobită sărbătoreşte şi dominată de mari portrete ale soţilor Nicolae şi Elena Ceauşescu, de steme, drapele ale ţării şi partidului, şi lozinci. Începe!

De strajă patriei

Sub faldurile drapelului de luptă cu deviza încrustată cu fir de aur „Pentru patria noastră – Republica Socialistă România”, trec prin faţa tribunei oficiale luptătorii din gărzile patriotice, detaşamentele de tineret, formaţiile de apărare civilă şi Cruce Roşie. Mii de combatanţi defilează într-o ţinută impecabilă, aliniere perfectă şi cadenţă sigură. Îi urmează, în blocuri compacte, luptătorii din gărzile patriotice de pe platforma Combinatului Siderurgic - al căror Drapel de luptă a fost distins cu înaltul ordin „Apărarea Patriei” clasa a II-a - de la Şantierul naval, Întreprinderea Mecanică Navală, Întreprinderea Laminorul de Tablă, oameni ai muncii în uniformă cu ecusonul cu tricolor. Vin apoi sute de pionieri purtând flori, eşarfe roşii şi tricolore şi portretele soţilor Ceauşescu

Realizări măreţe

Trece apoi, prin faţa tribunei, un grup compact de oameni ai muncii care poartă o impunătoare hartă a judeţului, panouri şi grafice înfăţişând dezvoltarea economico-socială şi dinamica producţiilor din ultimii ani. Cinstea de a deschide demonstraţia oamenilor muncii le-a revenit siderurgiştilor şi constructorilor, energeticienilor, proiectanţilor şi cercetătorilor de pe marea platformă siderurgică, în fruntea coloanei fiind portretul lui Nicolae Ceauşescu, încadrat de mari steme şi drapele ale patriei şi partidului.

Jerbe de lumină anunţă intrarea unui impunător car alegoric: din retorta convertizorului aflat în car porneşte un şuvoi de "oţel", pe care stă scris – 100 milioane tone – bilanţul de muncă al siderurgiştilor. În fruntea coloanei păşesc reprezentaţii celui mai numeros colectiv – Uzina de Laminate Plate, urmaţi de cei din Laminoarele de Tablă Groasă 1 şi 2. Siderurgiştii îşi prezintă realizările înscrise pe grafice şi panouri sugestiv ilustrate şi prin impunătoare care alegorice şi scandează: „Ceauşescu reales la al XIV-lea congres!”, „Ceauşescu - PCR” şi „Ceauşescu – Pace!”.

Defilează, apoi, constructorii de la Şantierul Naval ilustrând printr-un impresionant car alegoric marile succese în producţie – 217 nave maritime şi speciale şi primele platforme de foraj marin realizate în ţară. Coloane.

Nesfârşitele coloane de oameni ai muncii sunt urmate de cadrele didactice din şcolile generale şi de la Universitate. Iar apariţia emblemei marii competiţii „Cântarea României” prefigurează intrarea în scenă a coloanei reprezentanţilor culturii, artei şi creaţiei gălăţene.

Vine din urmă coloana numeroasă a sportivilor printre care se află 25 de campioni republicani, 30 de sportivi clasificaţi drept „candidat olimpic” şi 75 de componenţi ai loturilor naţionale de juniori, tineret şi seniori care au obţinut rezultate de răsunet pentru România socialistă.

"La unison cu ţara, sub semnul unităţii de neclintit a întregului popor în jurul PCR, al secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, oamenii muncii de pe meleaguri gălăţene au sărbătorit a 45-a aniversare a Revoluţiei de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă de la 24 august 1944", consemna presa vremii.

Ion Zimbru povesteşte: "Cu capu-n jos"

"La 1 mai şi la 23 august, volens–nolens, defilam obligatoriu! Cine nu voia să meargă era cântat, descântat, mutat disciplinar. Ne adunam undeva, pe străzile laterale de lângă stadionul Portu Roşu, ca să plecăm la ora stabilită spre centru, unde ne aşteptau, la tribunele oficiale, autorităţile. Fiecare era obligat să poarte materiale demonstrative ale dragostei faţă de statul partid şi partidul stat: tablourile preşedintelui, tablourile lu’ nevastă-sa, tot felul de lozinci… Se întâmplau diverse lucruri comice. Nu puteai să stai o oră,două, cu preşedintele în sus şi îl mai ţineam aşa, cu capu-n jos. Şi veneau şi făceau observaţie: nu-l ţine aşa! Lasă, dom'le ei sunt normali dacă îi ţinem cu capul în jos, noi suntem anormali! Unii defilau, alţii stăteau pe margine, aduşi ca să bată din palme. Totul funcţiona ca-n moleculă. Era un fel de automat. Acum nici măcar demonstraţiile nu mai ies!", îşi aminteşte poetul Ion Zimbru.

Sursa fotografiilor: Blocul Ţiglina, George Milea, Adi Gee, Rocsana Irimia (Serviciul Referinţe - Biblioteca "V.A.Urechia"), Paul Popa

Citeşte şi:  Amintiri din Epoca de Aur: Iată cum au petrecut gălăţenii ultimul 1 mai comunist

Citit 5865 ori Ultima modificare Vineri, 22 August 2014 17:14

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.