Văd o doamnă dansând pe o margine de cuvânt...
pe marginea unui cuvânt fără milă o văd...
şi o admir...şi mă mir...şi trebuie să zic:
o, Terpsihora...
vezi cât şi cum dansează oleandră şi ciuleandră
această femeie,
de parcă se termină dansul,
de parcă se termină lumea şi pământul...
parcă ar fi ultimul dans, parcă urmează prăpăd?!
Şi o admir...şi mă mir...şi trebuie să zic:
o, Zeule/Tată al Muzelor...
vezi cât şi cum aplaudă şi lăcrămează cuvântul
pe marginea doamnei dansând...
îndură-te şi nu-i da voie să se oprească nicicând,
n-o lăsa nici o secundă
să plece din marginea cuvântului,
spune-i că-n veac de veac
nu vrea şi nu ştie să moară nici o moară de vânt!
