Scrutinul din Marea Britanie, în care se va hotărî dacă ţara va rămâne sau nu în Uniunea Europeană, va decide viitorul spaţiului comunitar * David Cameron a trezit "un demon" pe care acum nu poate să-l mai stăpânească * Care vor fi consecinţele pentru România în cazul unui Brexit * Ce plan de urgenţă negociază liderii europeni
Uniunea Europeană (UE) se pregăteşte să se confrunte joi, 23 iunie, cu cea mai mare criză din istoria sa. Ar fi pentru prima dată când se întrevede posibilitatea ca o ţară UE să părăsească spaţiul comunitar. Şi nu vorbim de orice ţară, ci de Marea Britanie, care face parte din "structura de rezistenţă" a construcţiei europene. Un "Brexit" ar zdruncina din temelii întreaga Europă şi chiar dacă "va mai exista viaţă" şi după un astfel de dezastru politic, ea nu va mai arăta niciodată la fel precum cea de astăzi. Iar acest lucru e valabil inclusiv pentru zecile de mii de români care trăiesc şi muncesc în Marea Britanie.
Boală veche
În cele şase decenii de istorie a UE, Marea Britanie şi-a manifestat adesea caracterul "insular", fie că a fost vorba de refuzul de a intra în zona euro, presiunile pentru obţinerea unor derogări de la legislaţia europeană sau chiar… un referendum, în 1975, pentru rămânerea în Comunitatea Economică Europeană (CEE)!
Renegocierea statutului Marii Britanii în spaţiul comunitar a fost adesea folosită ca instrument electoral, iar conservatorii lui David Cameron au făcut acelaşi lucru în 2013. Problema e că premierul britanic pare că s-a jucat prea mult cu focul, într-un mediu socio-politic extrem de inflamabil pe teme precum imigraţia, ajutoarele sociale sau contribuţiile la bugetul comunitar. Cameron a câştigat alegerile, a obţinut şi o serie de concesii din partea liderilor UE, dar acum, în iunie 2016, când s-a declarat partizan al rămânerii ţării în UE, are de înfruntat "demonul" eurosceptic pe care l-a trezit şi pe care dă semne că nu mai poate să-l stăpânească.
Cu doar câteva zile înainte de ziua referendumului, sondajele de opinie indică o diferenţă "în marja de eroare" între tabăra proeuropeană şi cea eurosceptică. Rezultatele se anunţă pe muchie de cuţit, iar David Cameron nu riscă doar să-şi piardă "capul" din punct de vedere politic, ci şi să intre în istorie drept premierul care - împotriva voinţei lui - a scos Marea Britanie din UE!
Puncte centrale în campanie
Dacă este să ne referim la subiectele care au încins spiritele pe parcursul campaniei pentru referendumul rămânerii/ ieşirii Marii Britanii din UE, poate cel mai fierbinte a fost cel al migraţiei. Datele oficiale indică faptul că, numai în ultimul an, insulele britanice au avut de făcut faţă unui val de peste 374.000 de imigranţi, în condiţiile în care Guvernul a promis să ajungă la un control al imigraţiei de până la 100.000 de persoane pe an.
Cam jumătate dintre imigranţi provin din ţările UE, care au şi drept de muncă, potrivit normelor comunitare, iar jumătate provin din fostele colonii britanice, dar şi din alte ţări devastate de războaie sau sărăcie, precum cele din Africa sau Orientul Mijlociu. Susţinătorii Brexitului spun printre altele că, în calitate de ţară UE, Marea Britanie nu poate controla afluxul de imigranţi, precum cei din România, Polonia sau Bulgaria, iar acest lucru se reflectă în creşterea costurilor serviciilor sociale şi scăderea salariilor pentru lucrătorii autohtoni. Tabăra proeuropeană aminteşte însă că, per ansamblu, imigranţii plătesc mai multe taxe şi impozite decât valoarea beneficiilor sociale, că se asigură acoperirea slujbelor atât pe domenii specializate, cât şi din sectoare în care britanicii nu se înghesuie. Nu în ultimul rând, acordul la care s-a ajuns între UE şi Marea Britanie prevede inclusiv limitarea beneficiilor sociale pe o perioadă de patru ani pentru cei nou veniţi în ţară.
CITEȘTE ȘI: BANI europeni pentru Portul Galaţi şi modernizarea navigaţiei pe Dunăre
Un alt punct fierbinte al disputelor este cel al costurilor/ beneficiilor financiare pe care le presupun apartenenţa la spaţiul comunitar. Într-adevăr, Marea Britanie este unul dintre cei mai mari contributori la bugetul UE, cu un total, în 2015, de 17,8 miliarde de lire sterline. Susţinătorii „Brexitului” pretind că astfel, din banii britanicilor, se duc pe apa Sâmbetei cam 350 milioane de lire sterline pe săptămână, bani care ar putea fi folosiţi pentru susţinerea serviciilor publice interne. Ce "uită" să spună aceştia este, însă, că 4,4 miliarde lire se întorc în visteria din care au plecat prin aşa-numitul "cec britanic", drept compensaţie pentru faptul că britanicii beneficiază mai puţin de fondurile pentru Politica Agricolă Comună, dar şi de cele 4,9 miliarde de lire care se reîntorc sub forma unor programe cu finanţare europeană. Mai mult, beneficiile în plan economic ale Marii Britanii ca parte a pieţei comune europene depăşesc cu mult "investiţia" pentru a face parte din ea. De asemenea, ca parte a UE, Marea Britanie are un cuvânt greu de spus în stabilirea politicilor economice şi sociale europene.
De ce ia avans Brexitul
Având în vedere argumentele prezentate mai sus, un răspuns raţional la întrebarea referendumului ar fi acela că ar fi mai bine pentru toată lumea ca Marea Britanie să rămână în UE, în spaţiul comunitar suma beneficiilor fiind mai mare decât ar putea să obţină fiecare separat.
Se pare însă că, dincolo de conservatorii eurosceptici care se întorc acum împotriva propriului premier, avându-l în frunte chiar pe Michael Gove, ministrul Justiţiei în guvernul… Cameron, populismul unor politicieni gen Boris Johnson sau Nigel Farage (UKIP), care îi îndemnă pe britanici "să-şi ia ţara înapoi", se dovedesc a avea o priză mai mare decât argumentele raţionale. Efectul toxic este amplificat de xenofobia şi radicalismul agresiv de care unii politicieni dau dovadă, invocând, paradoxal, principiile democraţiei şi ale libertăţii. Aşa se ajunge la situaţii tragice, precum cea în urma căreia deputata laburistă Jo Cox, susţinătoare a rămânerii în UE, a fost ucisă de un radical de extremă dreapta, simpatizant al mişcării "Britain First"…
Efecte şi în România
În cazul pesimist în care tabăra Brexit ar avea câştig de cauză, acest lucru s-ar traduce automat prin impunerea de restricţii, fie în planul asigurărilor sociale, fie cel al accesului pe piaţa muncii, pentru cei aproximativ 170.000 de români care se află în Marea Britanie. Un Brexit înseamnă şi (re)apariţia unei frontiere ce va fi mai greu de trecut de români şi pentru care ar putea chiar deveni necesar, la un moment dat, deţinerea unei vize pe paşaport.
O izolare a Marii Britanii va avea însă şi efecte în plan economic, iar o recesiune va îngreuna găsirea de locuri de muncă, sumele trimise de aici în ţară - în jur de 500 milioane de euro - ar putea să scadă simţitor, iar mulţi români ar putea fi nevoiţi fie să se întoarcă în ţară, fie să-şi caute de lucru în ţări din rămasul spaţiu comunitar.
Recesiune însemnă însă şi o piaţă de desfacere mai mică, iar acest lucru ar putea afecta, de exemplu, exporturile româneşti, precum cele de autoturisme, în Marea Britanie. Iar acest lucru nu este deloc de neglijat în condiţiile în care, în prezent, Marea Britanie este pe locul cinci în schimburile comerciale cu România, cu o valoare de aproximativ 2,3 miliarde de euro.
"Nota de plată" pentru Brexit
Nota de plată pentru un Brexit nu ar fi uşor de achitat nici de Marea Britanie, iar avertismente în acest sens au fost destule din partea unor oficiali care ştiu ce vorbesc. Ministrul de Finanţe britanic, George Osborne, a explicat că sectorul cel mai greu lovit ar fi cel al serviciilor, unde în cazul desprinderii de UE există riscul pierderii a aproximativ 400.000 de slujbe.
La rândul ei, Confederaţia Industriei Britanice estima că o eventuală ieşire din UE ar costa Marea Britanie peste 145 de miliarde de dolari şi pierderea a peste 950.000 de locuri de muncă până în 2020, iar conform unui studiu PwC, PIB-ul ţării ar putea scădea cu până la 5 la sută, în timp ce creşterea economică ar putea ajunge la… zero la sută până în 2017 şi 2018! Plus că nu se ştie în ce măsură Marea Britanie îşi va mai păstra accesul pe piaţa internă comunitară.
Susţinătorii ieşirii din UE, deşi admit că un Brexit va însemna un recul economic, susţin că Marea Britanie poate renegocia tratate comerciale cu ţările UE care să o readucă pe creştere şi să recupereze rapid din diferenţe. Până una-alta, însă, multe dintre băncile din City-ul londonez iau foarte serios în calcul ca, în cazul unui Brexit, să-şi mute afacerile în… Uniunea Europeană.
Scenarii post-Brexit
Dacă Marea Britanie va ieşi din UE, în niciun caz nu se va bucura de simpatia foştilor parteneri de uniune. Respectând ceea ce în diplomaţie se cheamă „principiul consecinţelor”, liderii UE nu-şi permit luxul ca, prin eventuale renegocieri, să permită ca Brexit să se transforme într-un model de succes. Dacă acest lucru s-ar întâmpla, atunci practic UE ar ajunge în pragul dezintegrării, pentru că s-ar alimenta mişcările centrifuge din Europa şi ar apărea noi pretendenţi, care sub ameninţarea ieşirii din UE să încerce să negocieze un statut privilegiat în interiorul spaţiului comunitar.
De altfel, preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a fost destul de tranşant atunci când declara recent că "dezertorii nu vor fi primiţi cu braţele deschise" şi că, practic, Marea Britanie va deveni o terţă parte în relaţiile cu UE şi în nici un caz nu va fi tratată „cu mănuşi”. „Nu este o ameninţare, dar relaţiile noastre nu vor mai putea fi pe mai departe aşa cum sunt ele astăzi”, spunea Juncker.
Conform Tratatului de Lisabona, o ieşire a Marii Britanii din UE s-ar putea face în baza unui „Tratat de Retragere”, negociabil pe o durată de doi ani, pe mai multe sectoare, însă la fel de bine lucrurile se pot face mult mai repede şi mult tranşant, variantă mai probabilă în situaţia în care liderii UE nu-şi doresc „o boală lungă care să ucidă sigur” ce a mai rămas din spiritul comunitar.
Chiar dacă oficial nu se vorbeşte de un „Plan B”, în cazul unui Brexit, această situaţie este în prezent la modul serios luată în consideraţie în mediile diplomatice. Potrivit unor surse din cadrul Comisiei Europene, se impune o reacţie rapidă care să contracareze atât o „contagiune” a „virusului Brexit” în întreaga Uniune, cât şi punerea în mişcare a unor mecanisme instituţionale care pe viitor să facă procesul de integrare ireversibil. În acest sens, liderii europeni au avut, se pare, o serie de întâlniri informale ce au avut drept subiect aprofundarea politicilor din domeniul securităţii colective şi Apărării, în cazul în care Marea Britanie ar părăsi UE. Ar fi vorba aici şi de sistemele de informaţii, şi de controlul comun al frontierelor, cât şi de cooperarea militară. Desigur, un mesaj puternic în sensul păstrării stabilităţii macroeconomice europene şi a zonei euro va fi prioritar, dar aici va conta şi reacţia pieţelor. Teoretic, s-ar putea lansa şi o „perioadă de reflexie”, după modelul celei ce a urmat eşecului instituirii, în 2005, a unei Constituţii Europene. Numai că, în condiţiile actuale, timpul a devenit „un lux” pe care Uniunea Europeană şi-l permite din ce în ce mai puţin.
