O, daca mea... io-s dac fidel... chiar dacă te-am înşelat (cândva) cu vro ne-vastă!... (de dragul tău mi-am desenat pe geacă romani căzuţi cu suliţa în coastă!) Prea repede-ai uitat câtă plăcere când te dădeam (pe creangă) huţa-huţa!... (sarcini uşoare, luni şi ani de miere, carne de urs şi aur cu căruţa!) Nervos pe Roma lacomă coruptă, cu-n cap de lup m-am năpustit în frunte!... (de dragul tău am renunţat la luptă, ş-alde sandale m-au bătut la puncte!) O, da ...

Iată, aici e una dintre fântânile Copilăriei! Din care beam apă când umblam la seceriş, la praşilă, la şcoală, la bibliotecă, la jucat poarca şi ţurca, la păscut vaca mare şi galbenă şi dreptunghiulară, care m-a învăţat botanică şi mi-a dat lapte pentru ca să cresc mare şi viteaz şi naiv... şi care a plâns omeneşte când m-am dus cu tata s-o vândă-n oborul iarmarocului la Drăguşeni! Iată, aici e încă una dintre fântânile a Copilăriei! Cu salcie, ca şi cea ...

Moto: „ca nişte păsări ilegale/ ne ducem cuibul în spinare/ trăim în timpul morţii tale/ ori poate numai ni se pare!// plecarea ta n-a fost plecare/ a fost aducere-aminte/ că suntem îngeri... fiecare/ murdar de flăcări şi cuvinte!” (Iolanda Cremene) Poetule... nu-ţi mai scărpina emisferele cerebrale cu mâna altuia!... doar ştii că în creierul mare ţi-ai înălţat o piramidă cu vârful în jos!... dă-i dracului de sfincşi plictisiţi de lene şi de timp şi de amiază! ...

Cică vine Toamna! Vine zilele astea, cică! Dinspre Iaşi vine! Cu trenul acela de dimineaţă! Acela de şapte ore şi şaptesprezece minute! Cam pe la ora zece, zece şi ceva, cred că ajunge în Galaţi! Trebuie s-o aştept în gară! Mai ales că trenul acesta-i unul de frumoasă amintire! Pentru că, odată, când Toamna nu mai voia să vină şi am aşteptat-o trei zile şi trei nopţi în gara tristă şi pustie, din acest tren a coborât Maria! Şi eu, în entuziasmul meu ne/justificat, ...

!să vedem ce-o să mai zică/ să vedem ce-o să mai facă uite-aşa la o adică/ (ne)fiinţa mea săracă (ne)fiinţa mea bogată/ când se vor întoarce-acasă toţi cei care-au fost odată/ într-o vreme majestoasă într-un timp când ceastă lume/ era plină de candoare şi-şi trăia-ntr-un fel anume/ viaţa (ne)întâmplătoare?! !să vedem ce-o să mai vadă/ să vedem ce-o să audă (ne)fiinţa mea eternă/ starea mea (ne)cunoscută când vor fi plecaţi de-acasă/ toţi cei care-au f ...

!nici un zmeu, nici o ileană nu mai umblă pe pământ! făt-frumos  e terchea-berchea, sfânta vineri stă fumând! zgripţuroaica e patroană la o fabrică de bunghi! greuceanu calculează diametru la triunghi! prâslea cel voinic e dilăr - cară fleacuri de la turci! fata-moşului vibrează într-un bar cu „demiurgi”! fata-babei face spume în cazanul plin cu skunk!... (ce aromă şi ce visuri de la tată pân-la prunc!)... strâmbă-lemne taie scânduri foarte bune de sicriu! sfarmă- ...

Mi s-a dat şansa/norocul de a le vedea o dată, numai o dată, pe luciul unui lac uriaş, în mijlocul unei păduri din mijlocul unui oraş din mijlocul unui continent din mijlocul unui pământ... din marginea unei galaxii! Erau multe, foarte multe! Negre şi albe! Într-o tăcere desăvârşită! Aşa, ca într-un ritual al dumnezeirei pe cale de dispariţie! Aşa, ca într-o procesiune a ultimului miracol existenţial! Aşa, cum numai singurele fiinţe ale candorii universale (mai) ştiu să ...

Chiar urgent, vreau să aflu de ce nu-mi răspunzi la scrisoarea mea despre bătrânul Santiago,  pescarul lui Hemingway! să nu-mi spui că duci lipsă de timp! să nu te plângi că n-ai vreme să-mi scrii două rânduri şi să-mi arăţi, astfel, dacă-ţi place să crezi sau dacă chiar crezi că acest personaj fabulos (nu) este una dintre creaţiile fundamentale ale minţii şi sufletului omenesc!... Ai citit şi ai văzut cât timp şi câtă vreme a avut acest pescar, nu? să nu zici c� ...

Pot chiar să cred că (nu)-i întâmplătoare sosirea lui oricine, pe oriunde?!... Iau (din orice) oricât... şi nu mi-i frică... dar cineva (oricum) se tot ascunde privirii mele prea iscoditoare, visului meu străpuns de lăcomie, iluziei pe care-am pus-o-n brazdă, ca pe-o sămânţă veşnic prea târzie! Se tot ascunde şi nu vrea să-mi spună nici dacă ştie, nici dacă nu ştie...!... Oricum (oricând) beau suflet din văzduhul trecut prin trup şi zbor de ciocârlie, nu zic adio, ni ...

Aşa se vede dinspre depărtare: frumos, citeţ, corect, gramatical... şi tot la fel s-aude... mi se pare că (nu) trăiesc, (nu) mor extemporal... că totu-i rezonanţă a-ntâmplării de a fi fost alăturea (din nou) într-o s/clipire a deşertăciunii şi-n strâmb-dreptatea altui scurt ecou: ecoul (ne)greşit al celui care pune lăcat şi cerber la-ntâmplare! Aşa se vede dinspre-apropiere: frumos, citeţ, corect, gramatical... şi tot la fel s-aude... ce mă-ndeamnă să nu regret căder ...