!zic de mine foaie verde/ cu opinci şi cu topor dar mi-s vorbele de sete/ şi tot mor şi mor şi mor! !mai spun alţii mai zic unii/ că-s poet fără cuvânt dar mă leagănă alunii/ şi tot râd şi râd şi râd! !şi mai cred că se mai poate/ cu iubita-n ochiul stâng să mă satur de păcate/ şi să plâng să plâng să plâng! !mi se spune într-o doară/ că-s tăcerii scump şi drag pun arcuşul pe vioară/ şi nu tac nu tac nu tac! !pun cerneală pe hârtie/ cu nădejde şi răsf� ...

Mâine-i sâmbătă! Şi-i nuntă-n sat! Şi am să trec şi eu pe-acolo! Doar am să trec! N-am timp să stau mai mult! Doar aşa, să văd vro câteva fete-n horă şi-n sârbă! Doar aşa, s-o văd pe Maria cum îi stă-n rochie de mireasă! Şi să-l văd şi pe mire cum se fasoleşte, cum se dă cu aramă pe faţă! Că mi-a suflat-o pe Maria de sub nas! Şi ce tare-am mai plâns când mi-a suflat-o! Şi n-am plâns pe jos! Am plâns în bidoane de plastic! Două am umplut! Să i le arăt M ...

Cuvintele mamei?!...ş-acuma s-aud în partea de nord a Moldovei de sud, cum spun despre leagăn...şi despre noroc... mă rog şi ascult, lăcrămez şi mă rog!   Dă-i, Doamne, odihnă în sus, dacă-i sus: păzeşte-o de greul pe care l-a dus!... fă-i ţărnă uşoară în jos, dacă-i jos: fă-i drumul curat şi fă-i visul frumos!...   Cuvintele mamei?!...ş-acuma le port în partea de sud a Moldovei de nord, le port pe coclauri, le-ndemn şi le-mpac... le rog să mă-nveţe de dor şi ...

A-nnebunit Maria de pe coastă! Stă pe coastă de când bărbatu-său a crăpat de rachiu, de când cele cinci odrasle au părăsit-o, de când casa i-a luat foc de la un chiştoc de ţigară! Stă pe coasta mioritică a cătunului Zimbru, exact în partea de nord a Moldovei de sud! Stă într-o casă abandonată, în care nici guzganii şi nici şerpii nu au curaj să poposească, darămite să locuiască! Stă printre bălării mari şi nalte cât casa! Casei...abia i se mai observă ruina un ...

Nu te juca, daimonule, cu mine... că te sfărâm şi te arunc la vechituri, te dau de sete şi de foame la Uitare, să vezi şi tu ce-nseamnă să înduri, să vezi şi tu ce face şi ce este, cum este, ce se spune despre Cine seduce ş-apoi pleacă-n depărtare… ş-ai să rămâi un foaie verde mărăcine!   Nu te juca, daimonule, cu mine... încă mai cred că nu poţi fi aşa de rău, încă te văd în toată firea de atuncea, când îmi citeai sonete la pârău... şi te-ntrebam cât f ...

Amantelor, v-aştept în Centrul cel Im/Posibil al Visării, să mergem spre Ne/Margini, singuri, toţi, fără lacrămi şi păreri de rău, de bine, de iubire, de mod, de loc, de timp, de vreme... toate acestea-s inutile în spaţiul doamnei Nicăieri!   În centrul cel din partea asta, în centrul cel din partea ceea, în centrul celălalt, în altul, în centrul cel de peste Tot, în centrul fără circumstanţe...în Punctul cel mai mic din locul deloc atins de împrejurul cu miază/sud, c ...

Eu...dintr-un fel de linişte-am venit să stau puţin sau mult, să-mi pară bine sau rău...şi să mă mir ce demiurg nenorocit mă face de ruşine!   El vrea să cred că-s jucăria lui, naiva/tâmpa lui marionetă... trage de sfori şi hohoteşte crud în sinea-i egoistă şi secretă...   în gaura-i de geniu-şobolan, de brută chioară, surdă, strâmbă, netă!   Eu...într-un fel de linişte cobor... aceeaşi, parcă...liniştea aceea întreagă, fără moarte, fără timp, din ca ...

Acolo, departe, cu ochii la cer, cu visul pe deal şi cu gândul pe vale, aud şi acum aşteptarea bătând la porţi ferecate (cu mari balamale) păzite mai straşnic decât un castel în care s-ascunde regina şi fierbe otrăvuri, să-mi dea (când ajung, dac-ajung) cuvintelor mele murdare şi sterpe, drept leac şi drept vrajă, apoi să mă ia (în ghearele sale) şi slugă, şi rege, fiindcă doar ea are (pururi... amin) o aripă caldă şi-o aripă rece! Acolo, departe, mă strigă (mereu ...

Fiecare este născut odată cu El. Şi nimeni nu-i scapă acestui distrugător, acestui diavol care, pe lângă alte rele, i-a fost „dat” de către şugubăţul/cinicul Demiurg. Acest nucleu otrăvitor se află, încă din prima clipă a zvârlirii din placentă, şi la mine, şi la tine, şi la ea, şi la el. Nimeni nu se poate lăuda că nu l-a avut, că nu-l mai are. Cine se laudă că a fost născut fără El, minte. Cine se laudă că a scăpat de El, se aşează, nolens-volens, sub sem ...

Lunea trecută, o defecţiune tehnică superioară, destul de bine amestecată cu-n declin sufletesc alarmant, aproape periculos, mă determină să circul cu trenul personal pe ruta Iaşi - Tecuci. Drept vorbind, acest vehicul e un fel de saună cu locomotivă, ticsită cu mirosuri pestilenţiale, în care poţi să-ţi dai duhul cât ai zice nimic, pentru că şi vorbele se/te contaminează, dacă ai cumva curaj să nu-ţi ţii gura! Şi ce aglomeraţie, nene! Spectacol dantesc într-o atmosfe ...