Moto: „orbul trece prin toamnă/ ca şi cum ar vedea piaţa plină cu crizanteme./ apoi se loveşte de marginea oraşului/ şi se întoarce zâmbind:/ asta este umbra mea/ asta este umbra cuvintelor mele”: (Iolanda Cremene) !să vii şi să stai câteodată/ la umbra cuvintelor mele aici în această absenţă/ de loc şi de timp şi de mod să stai cum atuncea pe prispă/ frumoasă cu ochii la stele din care se-nfruptă neantul/ din care secundele rod! !şi când ai s-auzi fremătare/ şi ...

Cred că vezi! Cred că eşti foarte atentă la ce se petrece în jurul tău! Doar ai ochi de argus, doamnă consilier de Taină! Nu-i aşa că vezi cum (de-acuma)-i din ce în ce mai gata, din ce în ce mai aproape? Şi vezi cum (de acuma) toate se topesc în amintire? Toate cărările şi toate drumurile cu toate urmele de atunci, de când nădăjduiam, tot nădăjduiam... şi nici măcar nu ştiam la ce şi de ce? De când totul era o sfântă legănare şi o sfântă uitare de la cer până ...

Stau cuminte, mândru şi total/ ca un zero între paranteze, nu cerşesc, nu-mi pasă, nu râvnesc/ osanale, ode, vorbe dese despre timpul meu ne(pe)trecut,/ despre starea fundamentală: unic, fără minus, fără plus,/ lipsă plină şi tăcere goală! Nu întreb, fiindcă am răspuns,/ leac şi armonie pentru toate: sunt rotundul care pune punct/ la mulţime, la singurătate! Sunt aici, acolo, peste tot.../ sunt prezent în casă, în ogradă... tac şi fac mai mult decât nimic,/ însă n ...

Uite-aşa îmi trece prin cap o săgeată! Dar nu orice fel de săgeată, ci una unică, specială, deosebită de cele muiate în curara, în flăcări, în tescovină, în apă de unde cântă broasca, în fântâni cu gura în jos, în carotida lunii, în ochiul strâmb al ciclopului nenorocit! Nu, nici vorbă! Îmi trece prin cap o săgeată descântată în polen, dar nu în polen de mătrăgună, de holeră, de ochiul-boului, de coada-vacii, de pălăria-şarpelui! Nu, nici vorbă! O săgea ...

Ce iarnă minunată, Dumnezeule! Ce iarnă!... Şi ce zile şi nopţi de Poezie şi de  încântare/descântare desfăşuram şi înfăşuram acasă la unul ori la altul dintre noi!... Dintre noi, cei care credeam în „frumoşii nebuni ai marilor oraşe”, cum ne arătase/învăţase Fane Trifan Decebal Neagu! Cei care încă mai suntem, însă din ce în ce mai puţini! Cei care citeam (în grup) fascinaţia „poezească” ieşită din UMNS (Uzina de Metafore Nichita Stănescu)! Cei care ...

!hai să mergem ziua şi frumos/ prin tăcerea firelor de iarbă până la sfârşit şi până când/ stă a câta oară să înceapă! !mergem încotro nu ne oprim/ unde întunericul aşteaptă să ne vadă paşii spre atunci/ totdeauna supra niciodată! !uite am ajuns la orizont/ parcă se aude cum o poartă se deschide către nicăieri/ doamne câtă artă pentru artă! !hai să mergem noaptea şi încet/ luna trece cu arcada spartă de atâta vreme fără noi/ şi ajută stelele să ardă! ...

Iată, mă aflu în autobuzul acesta. În autobuzul acesta nu citeşte nimeni. Iată, un călător bea rachiu. Iată, alt călător bea vin. Iată, un alt călător vorbeşte tare. Iată, călătorul care bea rachiu îi dă şi celui care bea vin. Iată, călătorul care bea vin îi dă şi celui care bea rachiu. Cel care bea vin, pute şi a rachiu. Cel care bea rachiu, pute şi a vin. Cel care vorbeşte tare, nu bea nici vin şi nici rachiu. E un abstinent. Un abstinent care-şi urlă abstinen� ...

Sigur că da...acuma, la plecare cu tot cu steauă, mâna-i se des/tinde, iar pasărea Poesis cântă-i lira şi-l înveleşte-ncet, fără cuvinte!   Sigur că da...acum s-adună toate sub semnul greu şi straşnic al tăcerii, şi-l vor, şi-l roagă negreşit, şi-l udă cu lacrimi delicate şi puzderii!   Sigur că da...a fost cum nu se poate mai mult, mai sus, mai jos, mai acătării, cum nici măcar apropierea morţii nu şterge perspectiva depărtării!   Şi-a fost un fel de-alt înce ...

!hai să-ţi dau o floare de salcâm tocmai din demult şi din uitare tocmai din adâncul şi înaltul celei clipe tămăduitoare!   !hai să ne jucăm fără de timp fără milă şi fără de vreme prea-i târziu şi trist în cest acum şi ceva necunoscut mă teme!   !hai să prindem fluturii rămaşi pe costişa cailor şi-a ploii şi să-i vindecăm de lipsa noastră zborul lor a pururi pentru noi-i!   !hai să azvârlim tot ce-am primit fără să avem vro folosire să plecăm aşa cum ...

Care mai de care alegător/alegătoare tânjeşte după luxul din filmele siropoase şi banale, pe care (cu orice preţ) le urmăresc pe „plasmă”. Unele uită să nască, iar altele nasc „preventiv”. Şi unele şi altele vor să se umple cu vanitatea şi răsfăţul ţaţei Scarlett O’Hara. Sunt paralele cu scrupulele. Sunt în stare să dărâme orice Odeon antic şi modern, numai să „prindă” bazaconiile ţaţei Sandra Brown. Sunt în stare să mă facă terci pentru că le-am ...