Întotdeauna, în spatele unei performanţe, dincolo de munca intensă, se ascunde multă iubire. A elevului pentru studiu şi pentru disciplina respectivă, a profesorului pentru meserie, dar şi admiraţia reciprocă din echipa învăţăcel - dascăl. Asta ar face diferenţa între cei care urcă pe prima treaptă a podiumului şi ceilalţi concurenţi.
Cel puţin aşa ne-a dat de înţeles profesoara Ruxandra Şerban, nespus de bucuroasă că elevul său Vlad Ştefănuţ Radu, în clasa a X-a la Colegiul Naţional "Vasile Alecsandri", a câştigat recent Premiul I la Concursul Naţional de Chimie "Costin. D Neniţescu".
"Pentru mine e un premiu uriaş, pe care-l aştept de 27 de ani, de când s-a înfiinţat competiţia. A mai fost câştigat de un singur elev gălăţean, Robert Râclea, care nu a fost elevul meu la clasă, deşi am contribuit şi eu la pregătirea lui. Însă Robert a obţinut premiul în clasa a XII-a. Vlad este abia a X-a şi a avut de concurat cu elevi mai mari decât el. Dar a ieşit primul, după ce anul trecut s-a clasat pe locul al cincilea", povesteşte, entuziasmată, profesoara cu 40 de ani de carieră, care recunoaşte că nu s-a mai pensionat anul trecut cum îşi planificase, pentru că a dat de acest "diamant" pe care s-a simţit datoare să-l şlefuiască în continuare. Deşi distincţia vine după multe ore de muncă în echipă, Ruxandra Şerban recunoaşte că Vlad n-ar fi obţinut un aşa premiu, dacă nu ar fi fost profesoara Monica Necula de la Şcoala nr. 29 care i-a pus bazele chimiei, nu ar fi colegii care predau la clasa lui, pentru că elevul are şi cunoştinţe temeinice de matematică şi fizică, fără de care nu s-ar fi descurcat.
O luptă cu sine însuşi
Vlad Ştefănuţ Radu mi-a explicat de ce este atât de important un premiu obţinut la "Neniţescu": "Sunt subiecte foarte grele, de nivelul celor care se dau la barajele olimpiadei pentru selecţia în lotul care reprezintă România la fazele internaţionale ale competiţiei. În plus, sunt cerinţe prin care nu ţi se solicită cunoştinţe tocite, ci şi capacitatea de a lega cele învăţate de realitate. De exemplu, ni s-a cerut să explicăm reacţiile care se produc în bateriile litiu-ion sau să explicăm ce modificări se întâmplă cu sulful din proteinele părului atunci când se acţionează cu ondulatorul asupra lui. Sunt lucruri care se întâmplă în mod obişnuit în viaţă, dar nici nu mi-a trecut prin cap vreodată că ar putea fi subiecte de concurs", povesteşte olimpicul.
Calificat la trei olimpiade naţionale anul trecut, la chimie, unde s-a clasat al şaselea pe ţară, şi la matematică şi fizică, de unde s-a întors cu câte o medalie de bronz, Vlad susţine că secretul succesului, pe lângă muncă susţinută, este un alt exerciţiu, acela de a-ţi transforma emoţiile în ceva care să te ajute: "Deşi îmi doresc foarte mult să iau premii, la competiţie nu mă gândesc la rezultate, ci la faptul că trebuie să dau tot ce am mai bun atunci, pentru că acela este nivelul meu real. Dacă nivelul meu este de premiu, se va vedea la final", explică tânărul.
El a participat la "Neniţescu" şi anul trecut. Din mâna de elevi care s-a încumetat să se înscrie la un concurs atât de greu şi exclusivist, în final, după proba teoretică, sunt selectaţi doar primii cinci clasaţi pentru a intra la proba practică, cea care face în final departajarea. Departajare care e făcută la sânge şi fără menajamente. Se dau doar trei premii şi o singură menţiune. Cel care rămâne pe locul al cincilea nu primeşte nimic. Decât mândria că a ajuns în finală. Şi motivaţia de a se depăşi pe sine însuşi în anul următor, aşa cum s-a întâmplat cu Vlad acum. De regulă, proba practică ţine patru ore. Anul acesta, pentru că a fost foarte dificilă, s-a întins pe cinci ore şi jumătate. Cu pregătirea de laborator de anul trecut, întrucât acum a apucat să facă foarte puţine experimente, Vlad Radu a marcat un rezultat istoric, am putea spune.
