Alexe Corneliu Goarză a terminat facultatea în specializarea Fizică pură cu 10 pe linie - o performanță de geniu, care se va reflecta în activitatea sa ulterioară. Este semnatarul a 53 de brevete de invenție în variate domenii. Între ele se află şi două pentru care alții au luat premii Nobel: nanoparticulele și implantarea (acoperirea) metalelor la nivel molecular. Cea mai importantă însă din punct de vedere socio-economic este producerea hidrogenului de uz industrial și casnic la un preț mult mai mic decât cel al gazului sau benzinei, ca resursă verde inepuizabilă.
Cum se produce acum hidrogenul
Deoarece hidrogenul nu se găsește în natură în stare liberă și are un mare număr de utilizări, el este produs printr-o serie de procedee industriale. Majoritatea hidrogenului este produs din combustibili fosili, prin reformarea catalitică a gazului natural, oxidarea parțială a metanului sau gazeificarea cărbunelui.
Partea proastă a acestor procedee este că solicită instalații industriale de mari dimensiuni și un consum de energie electrică pe măsură. În plus, sunt emanate cantități mari de CO2. De asemenea, stocarea și transportarea hidrogenului produs determină o serie de alte dificultăți de infrastructură.
O altă serie de procedee extrag gazul din apă. Între ele, hidroliza este procesul cel mai utilizat, pentru că are un randament mare (60%), se face cu un consum relativ mic de energie și la temperatură scăzută.
Metoda Goarză
Profesorul Goarză a patentat, înainte de 1990, o invenție prin care se poate obține hidrogen gazos printr-o metodă mult mai ieftină și, în funcţie de dimensiunea instalației, în orice cantitate. Instalația disociază molecula de apă în hidrogen și oxigen, pe care le recombină apoi printr-o reacție exotermă, în care deci se degajă căldură. În urma acestei reacții rezultă din nou apă.
Alexe Goarză şi-a pus în practică invenția în atelierul-școală al Facultății de Metalurgie, pe cheltuiala sa și fără niciun alt ajutor din partea Universității. A adaptat apoi un motor Mobra la hidrogen și acesta a mers fără probleme. Dar...
Centrale pentru o viață mai bună
Cea mai bună aplicare a acestei metode ar fi însă alimentarea cu apă caldă și încălzirea centralizată pentru cvartale de blocuri, școli, instituții publice, hoteluri etc. Instalația de producere a hidrogenului ar încăpea foarte ușor în fostele centrale de cartier ori în subsoluri și ar putea funcționa non-stop pentru a le asigura confortul locatarilor, elevilor și studenților, funcționarilor ori turiștilor sau chiar unor comunități rurale.
În aceste vremuri de scumpete extremă, punerea în funcțiune a unor asemenea centrale ar prezenta câteva avantaje majore, dintre care scăderea cu 60% a costurilor de întreținere este cea mai semnificativă. În altă ordine de idei, sursa hidrogenului - apa - este practic inepuizabilă, nu se consumă combustibili fosili, nu necesită transport decât de la centrală la beneficiar și, nu în ultimul rând, se reduce la zero emisia de gaze de seră (CO2).
