Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
Motto:
"nu-i mai cere apă/ nici o caravană –
vino mai degrabă,/ dacă poţi fi ană!"
(IOLANDA CREMENE)
(!) ce-adânc este înaltul şi ce înalt e-adâncul
când merg să scot oleacă de lună plină-n ciuturi
şi s-o răstorn în cana cu marginile pline
de setea mea imensă, c-o mie de-nceputuri (!)
(!) și s-o răstorn în cana...aceeaşi cană-n care
am pus şi lună veche, am pus şi lună nouă,
dar n-am scăpat de setea în veci devastatoare,
şi beau fără suflare, cu mâinile-amândouă (!)
(!) mânat de lăcomie şi visuri şi vestale
şi sete fără capăt, am scos şi lună goală,
şi am ascuns-o-n noapte, să beau doar eu lumină
cu apă din această fântână catedrală (!)
(!) am scos şi scot întruna...şi, fără încetare,
mă uit cum lăcomia înaltului mă-ngână
şi-mi hohoteşte-n ciuturi şi-n cană...şi pe margini
sărut deşertăciunea şi-adâncul din fântână (!)
