Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
(!) bună seara, Doamna mea de Seară – vezi, la noapte, poate mă visezi
căutându-ţi rochia de stambă prin tăcerea Marilor Livezi
ale vremii când stăteam la pândă şi veneai... veneai... veneai să scuturi
mere interzise Nemuririi şi păzite de poeţii-fluturi (!)
(!) noapte bună, Doamna mea de Noapte – îţi trimit un vis cu măr şi vals.
muşcă-l fără milă... şi dansează-l – eu nu pot... eu sunt Titanic Fals,
umblu fără rost prin Veşnicie şi nu pot afla nici un gheţar –
vezi, nu am nimic, n-am nici o rană... şi mă ştie lumea în zadar (!)
(!) bună dimineaţa, Doamnă Dimineaţă – a fost dulce mărul? valsul ţi-a ajuns?
ai văzut cum Steaua falsului Titanic pâlpâie de parcă nu mai are Sus
şi abia se ţine de Lumină, parcă vrea să se oprească şi să vină Jos,
să primească, simplu, sărutarea gheţii? fără Veşnicie, nu e mai frumos (?)
