Despre cât de importantă este munca suplimentară în atingerea obiectivelor propuse și despre ce înseamnă performanța în învățământul gălățean, ne-a vorbit profesorul Romeo Zamfir, director al Colegiului Național „Vasile Alecsandri”
Profesorul a fost invitatul săptămânii la podcastul „Vieții libere”, „Galațiul sub reflector”. Acesta a fost însoțit de profesoara de limba română Cătălina Diana Popa, dar și de doi dintre elevii de top ai liceului, Cristian Bivol şi Flavia Irina Enciu, premiați la etapele naționale ale olimpiadelor școlare, care le-au transmis colegilor mai mici că a fi elev la CNVA Galați presupune seriozitate, muncă, ambiție, dar și foarte multă competiție. Prezentăm mai jos prima parte a dialogului.
- Cum se ajunge la performanță și cum se menține ea, din punctul de vedere al unui manager al unei unități de învățământ de top?
Prof. Romeo Zamfir: Pentru performanță trebuie să îndeplinești mai multe condiții. În primul rând, există două coordonate: talent și muncă. Nu se poate obține performanță dacă lipsește una dintre cele două. Dacă e numai muncă și talentul lipsește, nu se poate merge până la un nivel de performanță. La fel și cel care este foarte talentat și nu muncește, nu va obține performanță.
- Este perioada olimpiadelor. Și știu că dumneavoastră, ca manager, aveți cu ce vă mândri din punctul acesta de vedere. Spuneți-ne, care e situația anul acesta?
- Așa este, s-au încheiat etapele județene la aproape toate disciplinele. Până acum am obținut 183 de premii și mențiuni. Detaliat, avem 43 de premii întâi, 29 de premii II, 33 de premii III și 78 de mențiuni. În total, avem 105 premii, plus cele 78 de mențiuni. Vreau să vă spun că au fost premiați 18,3% din elevii școlii noastre, adică cam unul din cinci premii la olimpiada județeană. Și calificați, cred că avem în jur de 50. Vreau să fac precizarea că acești 53 pot fi elevi pe care nu i-am menționat la premii.
- Pentru că și dumneavoastră aveți elevi care an de an participă la olimpiade, vă rog să ne explicați care este procedura de calificare a unui elev la faza națională a unei olimpiade.
Prof. Cătălina Popa: Se întâmplă destul de rar ca un elev care are mențiuni să ajungă la națională. Dar se poate întâmpla ca un elev care are premiul II sau premiul III să se califice, deoarece, după ce se termină etapele județene, în afară de locul întâi, trebuie să îndeplinească două criterii, da? În afară de a avea premiul întâi, trebuie să aibă și un anumit punctaj la olimpiada respectivă. Pe lângă aceste locuri, la majoritatea olimpiadelor se mai suplimentează câteva locuri. La română sunt în jur de 20. Se stabilește la nivel național un punctaj începând cu care elevii se pot califica. Și atunci, spre exemplu, Flavia are locul III la olimpiada „Lectura ca abilitate de viață”, dar, pentru că a avut punctaj foarte mare, s-a calificat la națională. Bine, iarăși premiu întâi la OLLR, dar asta e o altă discuție, o să vă spună ea.
- Pe lângă performanțele școlare, cu ce altceva vă atrageți elevii? De ce un elev ar alege să studieze la CNVA?
Prof. Romeo Zamfir: În primul rând, în colegiul nostru se desfășoară foarte multe activități extracurriculare și elevii noștri sunt foarte doritori să participe la aceste acțiuni de voluntariat. De exemplu, avem club de robotică, club de teatru, de dezbatere. Sincer, nici nu le mai știu, sunt atât de multe. Liceul nostru are amfiteatru care este mereu plin, sunt activități permanente la care participă elevii noștri. Copiii noștri de la robotică sunt absolut extraordinari pentru că au reușit să crească echipa asta în câțiva ani într-un mod impresionant. Spre exemplu, în momentul de față, ei dețin locul întâi și recordul mondial pentru autonomie într-un meci. De asemenea, au obținut locul întâi la etapa națională pentru design și locul trei la secțiunea „Inspire” pentru că au avut foarte multe activități care au avut un impact puternic asupra comunității. Elevii noștri au reușit să creeze echipe de robotică în Republica Moldova, au creat o comunitate practic a lor, care a devenit internațională. Asta pe lângă tot ceea ce fac în competiții, sunt niște copii extraordinari, care nu se limitează doar la robotică, adică unii dintre ei sunt olimpici la fizică, la informatică, la matematică. Noi avem club de robotică de foarte mulți ani, cred că de aproape 15 ani. La un moment dat echipa de robotică intrase într-un con de umbră și într-un consiliu profesoral am pus problema să schimbăm coordonatorul, numind-o pe doamna Caragia, profesoară de fizică la colegiul nostru, care a făcut o treabă extraordinară. A reușit să-i capaciteze, să-i pună împreună și să lucreze. Anul trecut au avut un rezultat foarte bun la nivel național, iar în acest an ei și-au propus să se califice la un concurs în Statele Unite. Organizează activități săptămânale cu roboții, însă, poate cea mai importantă este școala de vară, care a fost în august-septembrie înainte de începerea anului școlar. A urmat singurul concurs de robotică organizat în Galați, pe care l-au organizat ei în cooperare cu universitatea. În deplasări merg cam 15 elevi, dar în școală, la Clubul de Robotică, cred că sunt cam 35, în două echipe. Nu e vorba doar de cei care lucrează la robot sau cei care fac partea de programare, pentru că este nevoie de promovare, este nevoie de conceperea și de punerea în practică a proiectelor. E o adevărată desfășurare de forțe. Deci, în mentalul colectiv e așa o echipă de oameni care construiesc acolo un robot. Există mulți copii, inclusiv dintre cei de la uman, care fac parte din această echipă. Avem și o echipă pentru gimnaziu. Vă pot spune că echipa „ByteForce” e cea tradițională. Anul acesta s-a creat o echipă din ”Byte” în care sunt elevi de clasa a VIII-a și a IX-a, sunt și din clasa a X-a acolo, dar în general, copii mai mici. Și cred că a treia echipă este cea de gimnaziu, care încă este în stadiul incipient.
Prof. Cătălina Popa: Activitățile extracurriculare sunt esențiale în dezvoltarea personală a copiilor și aceeași părere o au toți profesorii de la CNVA. Eu cunosc liceul din toate perspectivele. Am fost elevă aici, deci îl cunosc din 1995. În 2003, am venit ca profesor, apoi am devenit mamă de elev de CNVA și am putut să văd cumva evoluția asta, care din punctul ăsta de vedere, e fascinantă, pentru că performanța a rămas cumva constantă. Noi am avut mereu foarte mulți olimpici, însă au luat amploare și proiectele care țin de extracuriculare. Spre exemplu, „MUN”-urile (Model United Nations n.a.), care reprezintă niște întâlniri asemănătoare celor din Națiunile Unite. Avem unul în engleză, „GALMUN”, în franceză, am avut și în germană. Mai este proiectul „Shoebox”, care a ajuns la 16-a ediție și în care comunitatea CNVA încearcă să ofere și să ajute comunitatea lărgită a județului. În 2023, 428 de elevi și de bunici din județul Galați au fost ajutați, au simțit că vin sărbătorile, datorită unui grup de peste 800 de voluntari, 30 și ceva de profesori, și chiar simțim că suntem în familie și că facem lucrurile împreună.
- Ați mers la bătrâni și le-ați oferit daruri?
- Nu a fost doar un act de donație, e mai complicat de atât. Facem o analiză de nevoi, identificăm care sunt punctele vulnerabile în Galați și în localitățile din împrejurimi. Am fost la Chiraftei, la Măstăcani, și mai aproape de Galați, la Smârdan, Barboși. Lucrăm cu fundații precum „Inimă de copil”, pentru a identifica nevoile. Apoi se alcătuiesc echipe de voluntari care, în funcție de vârsta copilului, de profilul familiei, stabilesc când și ce e necesar, iar voluntarii vor alcătui, mă rog, noi punem, de asta se și numește „Shoebox”, în cutii de pantofi, pe care le ambalăm frumos și le aranjăm, ceea ce-i trebuie copilului, contează dacă el e un bebeluș de câteva luni, sau dacă este deja un copil de 14 ani. Iar pentru bunici, într-adevăr, ne gândim de la haine până la alimente, așa că nu e doar un proiect clasic de binefacere. Avem si foarte multe activități ecologice, avem colegi foarte implicați, în special doamna profesoară Prada, care a făcut un proiect clasic de binefacere. E un lucru minunat pentru noi propunerea aceasta a ministerului de a organiza „Săptămâna Verde”, iar pe noi ne-a găsit pregătiți, pentru că la noi deja terenul era pregătit, copiii participaseră deja la activități de împădurit, la proiecte de ecologizare. Și zic eu că a mers foarte bine, dar nu s-ar putea face nimic fără o echipă, fără ca toată lumea să pună puțin umărul la treabă. Și când s-a înființat ”Săptămâna Verde”, doamna profesoară Prada a înscris școala la un concurs. Era un concurs național de plantare și atunci a plantat foarte, foarte mulți puieți. Și a implicat foarte mulți elevi. Au fost implicați la ultima ediție a evenimentului 800 de voluntari. Vreau să vă spun că noi aveam școală cu 1000 de elevi. În aceste săptămâni este și crosul de pe faleză, care a ajuns la a doua ediție și o să fie peste foarte puțin timp. Mai avem și concursurile specifice, concursul de matematică și concursul de engleză, care sunt două activități foarte importante. Dar aici nu e vorba numai de cei care intră în concurs. Aceste concursuri se organizează cu ajutorul elevilor. Vreau să vă spun că pentru organizarea unui concursul, am avut nevoie de aproximativ 350 de persoane, elevi și profesori, dar și de câteva cadre didactice, mai puțin de zece. Dacă îi punem și pe cei care fac subiectele, s-ar putea să rezulte undeva pe la 15 profesori. Iar concursul începe la ora 11,00 și se termină pe la ora 17,00-18,00. Și elevii răspund de bunăvoie, știind că aceste concursuri sunt în weekend. Și concursul de engleză se desfășoară la fel. Și acolo sunt foarte mulți participanți, tot în jur de 800, și tot cu ajutorul elevilor. Bine, subiectele, baremele, tot ceea ce trebuie, asta fac profesorii și fac niște subiecte de calitate la engleză. Dar organizarea în săli și toate astea sunt făcute de elevi. Aș vrea să fac o precizare aici. Concursurile sunt organizate ca să-i ajute pe copii în pregătirea olimpiadei. Concursul „Calude” de exemplu, a fost un concurs de pregătire în care trebuia să te verifici în ce stadiu ești cu câteva săptămâni înainte de olimpiade. Concursul de limba engleză e la fel. Este un obicei ca în aprilie-mai, copiii trebuie să se verifice în ce stadiu sunt cu pregătirea pentru certificatul de Cambridge. E pentru cei mari concursul, dar și pentru gimnaziu. Cambridge-ul se poate da în funcție de nivel. Se poate da începând cu copiii foarte mici. Și aici trebuie să precizez că avem un centru Cambridge care e premiat în fiecare an la nivel național deoarece sunt foarte mulți elevi care obțin un nivel de pregătire foarte bun, aproape nativi. E important ca unitățile de învățământ, în special cele mari, să se deschidă către comunitate. Și CNVA-ul a avut această disponibilitate de ceva timp. Pentru că nu putem să rămânem așa o enclavă și să ne limităm doar la ceea ce se întâmplă în interiorul colegiului. Conștientizarea asta, nu doar că facem parte dintr-o comunitate, dar și că suntem responsabili pentru ea, mi se pare o lecție foarte importantă pentru elevii noștri. Și de asta cred că se poate observa că încercăm să oferim niște repere, poate, și să lăsăm ceva în urmă.
- Cum este să fii elev la CNVA Galați?
Cristian Bivol (clasa a X-a). Sunt elev la CNVA încă din clasa a V-a. Am început aici gimnaziul și după patru ani continui și liceul. Datorită profesorilor și performanțelor pe care le obțin aici am ajuns ceea ce sunt astăzi. Dacă ești în căutarea unei competiții și vrei ca în jurul tău să ai oameni valoroși cu care să poți concura, atunci locul acesta este perfect, și de-asta mi-am dorit să vin la CNVA încă din clasa a V-a. Eu am fost elev la Școala Gimnazială Nr. 2 și am zis că sunt cumva deasupra colectivului și chestia asta mă făcea mândru, dar nu era ok, fiindcă poate există și alți copii care sunt chiar mai buni decât mine și cu aceia ar trebui să concurez.
- Ești printre câștigătorii de la Olimpiada de Matematică. Ce înseamnă asta pentru tine?
Eu încă din clasa a IV-a, am observat că am talent la matematică. Deși la majoritatea concursurilor nu prea mă pregăteam, obțineam totuși rezultate. Era cumva natural pentru mine și am observat că sunt bun în acest domeniu. Din păcate, e o chestie pe care o regret, pentru că m-am apucat de matematică destul de târziu, cam în clasa a IX-a, când m-am hotărât să particip la prima mea olimpiadă. Însă de atunci, în acești 2 ani, am reușit să-i ajung din urmă pe copiii care se pregătesc încă din clasa a V-a și particip anual. Deci, pentru mine este o performanță și aceasta. Eu am făcut matematică din clasa a V-a și întotdeauna am fost un elev foarte capabil, dar rezultatele la olimpiadă nu au depășit o barieră în gimnaziu. Pentru că a lipsit munca.
Prof. Romeo Zamfir: Să nu credeți că el n-a muncit la matematică. N-a muncit pentru olimpiadă. Pentru că elevul care muncește pentru olimpiadă trebuie să muncească cam de 3-4 ori mai mult decât un elev care are media 10 la școală, la matematică, iar el s-a limitat la asta. În clasa a IX-a s-a hotărât să meargă spre matematică și când a pus și muncă lângă talent, a ieșit ce a ieșit. Au ieșit rezultatele bune.
- Ce premiu ai luat anul acesta?
Anul acesta am luat medalia de bronz, la fel și în clasa a IX-a, ceea ce a dus la faptul că m-am ridicat și în clasament. În clasa a IX-a, m-am situat în primii 30-40. Iar acum, sunt cam în primii 20.
- Cât lucrezi pe zi la matematică?
Acum că am revenit la școală, nu prea am așa de mult timp, însă înainte de olimpiadă, cam 7-8 ore pe zi.
Prof. Cătălina Popa: Cristi, cred că e bine să se menționeze faptul că, ceea ce spune Cristi, sunt rezultatele de la etapa națională. Ei au dat deja etapa națională. Pe județ, Cristi a avut locul întâi. Dar tocmai s-a întors de la națională. Și medaliile de bronz sunt de la națională.
- Ce vrei să faci pe viitor?
Cristian Bivol: Încă nu m-am hotărât, dar matematica este un domeniu pe care se bazează multe altele: fizica, informatica, ingineria. Adică stă la baza multor direcții care m-ar putea ajuta. Așa că faptul că excelez aici mă va ajuta după, atunci când mă voi decide să merg cu specializarea viitoare, probabil tot în domeniul acesta.
- Dar ce te-a determinat, în clasa a IX-a, să pui și talentul și munca laolaltă? Ți-a spus domnul profesor, hai, hai, hai că poți, muncește mai mult?
- Nu, a fost o dorință proprie. Mi se pare că fiecare om trebuie să aibă o ambiție și un scop pentru care să muncească și să tragă. Și mi se pare că cu cât este mai greu de atins un scop, te motivează să tragi mai tare și asta, văd și pentru mine, eu nu prea aveam experiență. La liceu e și mai greu ca în gimnaziu, pentru că trebuie să știi toată materia dinainte. Și cumva, chestia asta m-a determinat, adică am început să lucrez, ajungându-i și pe ceilalți din urmă și chiar depășindu-i.
- Ce alte pasiuni ai în afară de matematică?
- Îmi place foarte mult să joc tenis de câmp. Mi se pare un sport foarte interesant, fiindcă suntem continuu în mișcare și mie îmi pare rău că nu pot să-l fac tot anul. Adică îl fac numai primăvară-vară și puțin din toamnă. Îmi place să joc șah. Înainte să mă apuc de matematică eram campion național la șah. Acum nu mai am timp, așa că pentru mine a ajuns doar ca un hobby. Însă, pot în continuare să joc și mă bucur că încă știu. Și în afară de asta îmi place să înot. Sunt o persoană activă. Tot așa, am participat la competiții de înot când eram mai mic și continui să fac asta. Sunt competitiv și în ceea ce privește pasiunile mele, probabil de asta am și ales matematica. Îmi plac, în special, concursurile și olimpiadele. Se știe că acolo unde-i muncă se văd și rezultatele finale. (va urma)
NOTĂ: Emisiunea ”SPOT ON la Viața liberă – Galațiul sub reflector” este un produs ”Viața liberă”. Înregistrarea integrală a acestui interviu poate fi urmărită pe canalul YouTube al ziarului.
