Câteva mii de pelerini, între ei peste o mie de elevi și studenți din județele Galați și Brăila, aflate în jurisdicția Eparhiei Dunării de Jos, au luat drumul către sihăstria din pădurea Buciumeni.
Smerita Biserică a Sfintei Treimi este o bijuterie de patrimoniu, fiind ridicată - în stil moldovenesc - pe un vechi schit, zidit cu dragoste (în secolul al XVIII-lea) de serdarul Manolache Radovici, care avea în Buciumeni o moșie. Cele mai vechi urme ale vetrei sihăstrești sunt din vremea domnitorului Alexandru cel Bun, anii 1420-1430. În al XVIII-lea veac, serdarul Manolache a ridicat Sfânta Monastire și i-a ales hramul Sfintei Treimi, semn că era un bun casnic al lui Dumnezeu.
Cu binecuvântare arhierească, de peste trei decenii, așezarea monahală duce viață de obște, fiind condusă de monahia Macrina Humă.
Și la această Sfântă sărbătoare, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Casian, însoțit de un sobor de preoți, și un altul de... privighetori. A fost soare, a fost lumină și peste întreaga creație a străbătut lumina harului Duhului Sfânt.
Mulți credincioși, inclusiv copii și tineri, s-au împărtășit din Sfintele Daruri.
În cuvântul de întărire, Părintele Arhiepiscop le-a vorbit pelerinilor despre Sfânta Treime ca despre fundamentul vieții spirituale, în mica familie de acasă și din comunitatea în care trăim și conviețuim. Pe lângă starturile primite, Arhiepiscopul nostru a recomandat să ne iubim semenii, în neputințe sufletești și trupești; să ne rugăm pentru prieteni și neprieteni, pentru ca "să se împace frate cu frate, creștin cu creștin, român cu român". De asemenea, referindu-se la locul sfințit de Dumnezeu și de tineri, a numit Altarul din bătrânii codri ai Buciumenilor "Catedrala cu icoane vii".
Din anul 1995, la Ziua Sfintei Treimi, sunt prezenți la Buciumeni peste o mie de tineri din grupurile catehetice de pe lângă bisericile noastre.
După rugăciunea specială rostită pentru tineri, liceenii s-au așezat la agapă frățească, unde bucatele, pregătite în oale de lut, că pe vremea stră-străbunicilor, au potolit foamea și setea trupului. Au urmat dialogurile duhovnicești, care au avut în centrul atenției viata și lucrarea Duhului Sfânt în viața jertfelnică a martirilor și mărturisitorilor din Patriarhia Română, în vremurile ateiste, neprielnice lui Hristos.
