IONEL PĂLTINESCU şi povestea unui secol. Un gălăţean de 100 DE ANI îşi aminteşte cum era GALAȚIUL DE AUR
Foto: Foto ”Viața liberă”, Ruxandra Podlisnic

IONEL PĂLTINESCU şi povestea unui secol. Un gălăţean de 100 DE ANI îşi aminteşte cum era GALAȚIUL DE AUR
Evaluaţi acest articol
(1300 voturi)


"Oraşul a fost o perlă", spune omul care a trăit cât istoria recentă a urbei


Multe sunt experienţele pe care le trăieşte un om într-un an, foarte multe în zece ani şi nenumărate în 50 de ani. Adăugând acestei vârste încă cinci decenii, pare imposibil să-ţi imaginezi câte poveşti încap într-o viaţă de o sută de ani. Numărul acestora este de ordinul miilor şi, chiar dacă ţi-ai dori, nu ai cum să le descoperi pe toate.

Drept confirmare este şi interviul pe care i l-am luat lui Ionel Păltinescu, gălăţeanul care împlineşte duminică, 14 august, o sută de ani. Am depănat împreună amintiri şi am încercat să ne potolim setea de istorie doar un strop din oceanul unui secol de viaţă. Uitându-te la Ionel Păltinescu, simţi cum vibrează în tine durerea Primului Război Mondial, fericirea Reîntregirii, urmată de întâlnirea cu trei Regi ai României, apoi, ororile unui alt război, schimburi de putere, revoluţii, iarăşi schimburi de putere… Şi în această ”imitare” a unei axe cronologice intervin experienţe personale, la fel de importante.

În mijlocul războiului, se năştea Ionel Păltinescu…


În anul 1916, când tatăl său, Vasile Păltinescu, lupta la Mărăşeşti, Ionel Păltinescu vedea lumina zilei. S-a născut în Bădălan, într-o familie în care erau deja cinci copii: Costică, Vasilica, Hristache, Costache şi Gheorghe.

”Când m-am născut eu, cel mai mare frate avea 13 ani. Nu am apucat să-l cunosc pe tata, pentru că murise la Mărăşeşti. Astfel, am fost cel mai mic copil din familie. În Bădălan, s-a trăit foarte bine, nu ca astăzi. Într-o partea aveam Brateşul, în alta Dunărea”, ne-a povestit gălăţeanul.

Mama sa, Paraschiva, a rămas văduvă cu şase copii. Nu s-a recăsătorit, singura sa alinare fiind copiii. ”Mama, deşi frumoasă, nu a vrut să se recăsătorească. A fost un fel de Vitoria Lipan, o mamă eroină, luptătoare. S-a sacrificat pentru noi. Era o gospodină de toată lauda. Ştia să croiască, ştia să coasă, aveam o grădină plină cu zarzavaturi. Era şi un fel de sfătuitoare a mahalalei. Din puţinul pe care îl aveam, mama împrumuta şi bani. Era un om bun, îşi ajuta aproapele”, şi-a amintit Ionel Păltinescu.

Şcoala, armata şi războiul


I-a plăcut să studieze încă din copilărie. Dragostea pentru carte i-a adus, mai târziu, şi o carieră de succes. ”Am studiat la Şcoala Comercială din Galaţi. După ce am absolvit, conducerea liceului m-a trimis ca practicant la Uzinele Comunale din Galaţi. Aveam un scris frumos şi m-au pus să completez registrele. Lucrul acesta m-a săltat mult. Eu eram cuminte, îmi vedeam de treabă şi munceam. În timp, am devenit responsabil pentru aprovizionare şi control. Am stat 20 de ani la serviciul acesta”, ne-a mai spus gălăţeanul.

Activitatea la Uzinele Comunale i-a fost întreruptă de anii celui de-al doilea Război Mondial şi de obligativitatea de a merge în armată. ”Am făcut Armata de cavalerie cu schimbul, adică trei luni eram acolo, trei luni eram acasă. A trebuit să-mi cumpăr cal şi costa foarte mult. Banii necesari mi i-au dat cei de la Uzinele Comunale. Pe 1 iunie 1940 am fost luat pe front. Intrasem atunci în Basarabia, pe la Reni. De câteva ori ne-au înconjurat ruşii, dar am scăpat. După vreun an, am revenit în ţară, pe lângă Bucureşti. Războiul propriu-zis l-am făcut ca un cavaler. Eu eram la serviciul de aprovizionare, precum şi ţinut în rezervă”, a adăugat Ionel Păltinescu.

Şi-a amintit, totodată, că a activat la o Fabrică de fire, în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, dar şi în calitate de expert contabil. 

Lila, marea dragoste a lui Ionel Păltinescu


Deşi împlineşte onorabila vârstă de o sută de ani, veteranul îşi aminteşte cu luciditate despre cele mai importante evenimente din viaţa sa. Eu l-am cunoscut acum câteva zile, într-o casă plină de fotografii alb-negru, care îţi taie răsuflarea pentru câteva secunde. Înainte să ajung în locuinţa sa, construită tocmai în 1926, primise două diplome cu ocazia împlinirii a o sută de ani: una de la Asociaţia Naţională a Cadrelor Militare în rezervă şi Retragere din M.A.I. şi cealaltă de la Asociaţia Veteranilor de Război din Ministerul Afacerilor Interne.

Încercând să păstrăm o ordine cronologică a evenimentelor din viaţa sa, am ajuns să discutăm despre Lila, marea lui dragoste. ”Am avut o copilărie frumoasă, am avut o adolescenţă frumoasă, însă căsnicia a fost excepţională. Să vă povestesc cum am cunoscut-o. Eu eram un pun patinator. Patinoarul era pe drumul din strada Domnească spre Gară. Veneam din Bădălan pe Domnească şi aşa mă împrietenisem cu mulţi evrei şi greci. Galaţiul era un oraş cosmopolit şi, interacţionând cu ei, mi-am schimbat felul de a fi. Eu eram puţin cam blegos. Mă împrietenisem cu verişorul viitoarei mele soţii şi prin intermediul lui am cunoscut-o. Ea s-a născut în Grecia, dar venise în vizită, alături de părinţi, la Galaţi, unde aveau rude. Unchiul ei deţinea o fabrică de bomboane, „Sfaellos” se numea. După vizita în România, ar fi trebuit să se întoarcă în Grecia, dar se închiseseră Dardanelele. Pe atunci, se mergea cu vaporul, nu şi cu trenul. Aşa s-a întâmplat că au rămas la Galaţi. Verişorul ei se căsătorise cu o evreică şi într-o zi am mers la ei, pe strada Eminescu. Lila, viitoarea mea soţie, era acolo. Câţiva ani mai târziu, ne-am căsătorit. I-am făcut propunerea la patinoar. Casa în care locuiesc acum a fost a părinţilor soţiei mele. Noi aici am locuit. Socrii mei erau ca pâine caldă”, a povestit veteranul.

Acum trei ani, însă, a rămas fără Lila. Împreună au o fiică, pe Mihaela Garifal, îndrăgita profesoară de muzică de la Liceul de Arte ”Dimitrie Cuclin” din Galaţi.

Pe vremuri, oraşul nostru era înfloritor


Imaginea de astăzi a oraşului nostru de la Dunăre nu-i mai trezeşte, din păcate, emoţii pozitive. Pe timpuri, a menţionat veteranul, oraşul nostru era înfloritor. ”Galaţiul a fost o perlă, aşa l-am simţit eu. Era linişte, majoritatea avea unde să muncească, nu existau atâtea probleme. Astăzi, toată România, în loc să se ocupe de socotelile noastre, trebuie să se apere”, a conchis gălăţeanul.

La ceas aniversar, îi spunem şi noi ”La mulţi ani”, sperând că vom reveni şi anul viitor, în luna august, după încă o fărâmă din povestea lui Ionel Păltinescu.

În foto 1: Ionel şi Lila Păltinescu, mire şi mireasă; în foto 2: Ionel, alături de cei cinci fraţi; în foto 3: Lila și Ionel Păltinescu și în foto 4: Fraţii Păltinescu

Citit 3750 ori Ultima modificare Vineri, 12 August 2016 20:26

9 comentarii

  • postat de Lacramioara
    Sâmbătă, 13 August 2016 23:32
    82.137.11.***
    La multi ani domnule Ionel! Sa fiti sanatos si sa ne povestiti mai multe, astfel cititorii devin mai buni mai respectuosi, transmitand mesajul de legatura si respect intre generatii.
    1
    3
    Raportează
  • postat de @Ionel, Ionelule
    Sâmbătă, 13 August 2016 17:37
    5.13.210.***
    Mai verifica-ti aritmetica. Galatiul are cu mult peste jumatate din 330.000.
    2
    4
    Raportează
  • postat de Stefan
    Sâmbătă, 13 August 2016 16:26
    5.13.178.***
    Asa este. Frumos articol...Diploma de merit si pentru doamna Ruxandra Podlisnic pentru un articol care merita toata atentia cititorilor.

    LA MULTI ANI domnului Ionel Paltinescu!


    Articole ca acestea ne intereseaza nu cele despre pitipoance, manelisti, lautari, golani si alte mizerii.
    1
    22
    Raportează
  • postat de ELLA
    Sâmbătă, 13 August 2016 16:08
    89.136.187.***
    La multi ani si multa sanatate acestui fiu al orasului.Da,de asemenea articole avem nevoie.Vrem sa cunoastem oameni minunati ai acestui oras,oameni care fac cinste urbei.
    2
    2
    Raportează
  • postat de Tradius tunel sman
    Sâmbătă, 13 August 2016 12:24
    78.159.205.***
    E vina noastră și a părinților noștri că orașul a ajuns în situația asta. Datorită ignoranței noastre au ajuns tot felul de indivizi dubioși să ne conducă orașul. Nu modul cum am votat e problema ci modul cum ne-am comportat între voturi. Am stat în case și nu am pretins nimic. Nu am fost capabili să ne formăm ca societate civilă iar ceea ce invocă politicienii in ziua de azi despre societatea civilă e o masă amorfă dirijată de ei.
    2
    4
    Raportează
  • postat de Gavrilescu
    Sâmbătă, 13 August 2016 12:20
    109.99.197.***
    La multi ani domnului Ionel Paltinescu!
    Acum daca stam stramb si judecam drept, varsta de 100 de ani e doar o varsta rotunda.
    La aceiasi varsta Dan - capitan de plai se batea cu tatarii lui Ghirai.
    Chiar el isi mentioneaza varsta: "alb am trait un secol (100 de ani_ pe plaiul romanesc...". Nu cred ca putem sa-l acuzam pe Alecsandri de inexactitati..
    0
    3
    Raportează
  • postat de Laurentiu
    Sâmbătă, 13 August 2016 11:54
    89.137.137.***
    Mi-as dori sa mai citesc articole de genul asta.Despre oameni frumosi si vremuri frumoase.Oameni care traiau frumos, cinstit, respectuosi, stilati, Sa incercam sa-i mai cautam cat mai sunt si nu neaparat la aniversari.
    La Multi Ani va doresc si eu!
    3
    20
    Raportează
  • postat de GALATEAN
    Sâmbătă, 13 August 2016 10:25
    78.96.253.***
    Frumos si cuprinzator articol! Felicitari!

    LA MULTI ANI!, sarbatoritului!
    2
    16
    Raportează
  • postat de Ionel, Ionelule...
    Sâmbătă, 13 August 2016 05:26
    84.117.40.***
    Orasul de Aur, pe cand avea 330.000 locuitori si tara se adla in Iepoca de Aur. Multumim din inima partidelor ca azi are jumate din popu latie si s-au inchis total sau partial toate fabricile !
    7
    14
    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.