Alexandru Suru, elev în clasa a XII-a la Colegiul Naţional "Vasile Alecsandri", va studia, din toamnă, matematică-informatică, la St. Hugh's College de la Universitatea Oxford. Ca şi colegul său de clasă, Ioan Vevera, a trecut printr-o selecţie riguroasă (un test scris la Bucureşti şi trei interviuri la Oxford) şi a fost acceptat, concurenţa fiind de şase pe loc.
O ambiţie de neclintit. Asta ar fi cea mai bună caracterizare pe care i-ai putea-o face în trei cuvinte lui Alexandru. Altfel nu se explică de ce olimpicul naţional la matematică, cu două medalii de bronz şi alte zeci de premii şi la alte discipline, s-a străduit timp de patru ani de liceu să obţină numai medii de zece pe linie, mai ales că mediile de la şcoală contează doar într-o foarte mică măsură la admiterea în străinătate. O altă explicaţie ar fi că şi-a permis, pentru că poate.
"M-am hotărât în septembrie, la începutul anului şcolar, să aplic la facultate în Marea Britanie. Am completat formulare doar pentru Oxford şi Imperial College. Nu eram sigur că voi fi admis la niciuna dintre ele. Însă aş fi preferat să studiez în ţară, dacă nu aş fi ajuns student aici", îmi explică el de ce nu a aplicat pentru cinci universităţi, aşa cum fac mai toţi candidaţii.
Deşi recunoaşte că a avut emoţii, oraşul i s-a lipit de suflet, cu modernismul lui împletit la modul frumos cu tradiţia, cu liniştea străduţelor înguste şi aerul larg respirabil al parcurilor.
"Am simţit că m-aş putea adapta foarte uşor. Este un oraş mic, doar pentru studenţi, care oferă acestora foarte multe facilităţi. M-am simţit ca făcând parte din acel peisaj. Te poţi integra acolo mult mai uşor decât într-o metropolă", mărturiseşte Alexandru.
Proaspătul admis la Oxford (mai are de obţinut 9,00 media la bacalaureat şi 9,00 la matematică, lucruri uşoare pentru el) s-a arătat încântat şi de profesorii pe care-i va avea. I s-au părut prietenoşi şi dornici să ajute studenţii.
"Chiar dacă, la interviu, am primit probleme din materia care se va studia abia la facultate (la geometrie, de exemplu, am avut ceva cu n dimensiuni) am reuşit să mă adaptez din mers, doar cu câteva indicaţii primite de la profesorii din comisie", mai povesteşte el.
E conştient că nu ar fi ajuns aici dacă în spatele muncii sale susţinute nu s-ar fi aflat ochii vigilenţi ai unor profesori care au ştiut să scoată ce-i mai bun din el: Mihai Totolici, Vasile Ciuchină, Florin Şoldan şi Mirela Voinea.
"Învăţământul din România, foarte puternic în liceu"
Alexandru Suru se consideră avantajat că, din toamnă, va avea de studiat câteva capitole pe care deja le-a învăţat în cei patru ani de liceu: "Mă voi putea adapta mai uşor şi mă voi concentra pe aprofundare, având în vedere că am studiat deja o parte din materia pe care urmează să o fac, atât la matematică (numere complexe, calcul matricial), cât şi la informatică, unde noi am făcut deja noţiuni de programare. Cel puţin, la informatică, te iau de la zero. Învăţământul în România este foarte puternic în liceu, mai ales", consideră tânărul.
Deocamdată, Alexandru nu s-a hotărât ce va face după ce-şi va da licenţa. Cu siguranţă, va urma un master. Apoi, nu exclude varianta unui doctorat pentru a deveni profesor cercetător în matematică. Dar şi să lucreze, ca informatician, în domenii precum inteligenţa artificială, securitate sau dezvoltare de aplicaţii, i se pare o variantă atractivă.
Cu o diplomă pe care scrie Oxford, ştie că va avea deschise toate uşile în toate colţurile lumii, când va fi vorba de angajare. Cu toate acestea, susţine că ar veni să lucreze inclusiv în România.
”Chiar aş dori să vin. Şi nu-mi imaginez că aş avea câştigurile pe care le-aş putea primi în afară. Dar măcar să ţi se răsplătească munca pe care o depui”, ne-a mărturisit Alexandru Suru, viitor student la Oxford
Cât te costă să înveţi la Oxford
Alexandru Suru ne-a oferit şi câteva informaţii legate de cheltuielile cu studiile la Oxford. Taxa de şcolarizare pentru fiecare dintre cei trei ani este de 9.000 de lire, bani pe care-i poate obţine orice tânăr care doreşte să studieze în Marea Britanie, printr-un credit foarte avantajos, pe care-l va restitui în rate, în momentul când salariul său va ajunge la un anumit nivel.
"Pentru cele trei mese pe zi, cazarea singur în cameră şi alte cheltuieli legate de şederea în campus mai trebuie cam 6.000 de lire anual", mai spune Alexandru.
Studenţii la Oxford nu au voie să lucreze, dar primesc, în schimb, burse, atât de performanţă, cât şi sociale, care acoperă cel puţin jumătate dintre costurile legate de cazare şi masă.
St. Hugh's College - înfiinţat de nepoata unui poet
St. Hugh's College este unul dintre cele 39 de colegii ale Universităţii Oxford. Este înfiinţat în 1886 ca o instituţie de învăţământ destinată numai femeilor. Abia la sărbătorirea centenarului, în 1986, au fost acceptaţi aici şi bărbaţi. Cea care a făcut prima donaţie pentru construirea colegiului este Elisabeth Wordsworth, nimeni alta decât nepoata faimosului poet englez William Wordsworth. Ea a moştenit banii de la tatăl său, care fusese episcop de Lincoln, şi a dat numele colegiului după episcopul Hugh of Avalon, care a fost canonizat în 1220.
Printre celebrităţile care absolvit acest colegiu se numără: Theresa May, prim ministrul Marii Britanii, Aung San Suu Kyi, laureată a Premiului Nobel pentru pace, muzicianul Joe Goddard, actriţa Rebecca Front.
Mai cu moţ
Majoritatea specializărilor de învăţământ la Oxford durează trei ani, cu excepţia Filosofiei (patru ani) şi Medicinei (şase ani). Există o multitudine de titluri ce sunt conferite la finalizarea studiilor, în funcţie de specializarea urmată, precum şi de tipul studiilor (universitare, masterale sau doctorale). Spre deosebire de alte universităţi, la terminarea studiilor de doctorat, Oxford oferă titlul DPhil (Doctor in Philosophy), în loc de PhD (Philosophy Doctor).
