Ancuţa-Maria Smădu este genul de dăscăliţă despre care s-ar putea scrie o carte frumoasă. Deşi abia este în al treilea an de învăţământ, are elevi care au obţinut menţiune la Olimpiada naţională de lectură pentru mediul rural, s-a titularizat cu a doua notă pe judeţ, a luat prima definitivatul, a făcut masterat şi a fost acceptată şi la doctorat.
Povestea ei începe la Mânăstirea, un cătun cu 50 de suflete din comuna Măluşteni, judeţul Vaslui. Nu avea cum să crească precum prinţesele, în puf, dar de mică a trecut luptând peste fiecare etapă a vieţii, ceea ce a determinat-o întotdeauna să vrea mai mult de la ea. Pentru că în tot sătucul mai era un singur copil cam de vârsta ei, a fost nevoită să înceapă şcoala mai devreme, la cinci ani, întrucât acolo se învăţa la clase simultane, iar în anul următor nu se mai făcea clasa I.
Pasiunea pentru limba şi literatura română şi pentru profesia de dascăl a descoperit-o printre picăturile de zâmbet, de suflet şi de lumină a cunoaşterii pe care le-a revărsat asupra ei fosta sa profesoară. "Era foarte tânără şi foarte inimoasă. Am îndrăgit-o mult. A fost şi este modelul meu", mărturiseşte tânăra. A urmat liceul la Bârlad şi facultatea la Galaţi, unde s-a şi stabilit în prezent. În primul an de învăţământ, a primit post la Şcoala din Suceveni, unde a fost îndrăgită imediat de toată lumea, de colegi, dar mai ales de elevii săi, pentru care şi-a făcut întotdeauna timp să le asculte şi păsurile.
"Aveam 21 de ani în primul meu an de învăţământ. Toţi cei de la şcoală m-au primit foarte frumos şi m-au ajutat enorm. Copiii m-au considerat un fel de prietenă un pic mai mare. În pauze, veneau să discute cu mine despre necazurile lor. Au multe, pentru că sunt din familii sărace, cu probleme. Acasă nu stă nimeni să-i asculte. Pe unii i-am ajutat să-şi cumpere caiete auxiliare, pe alţii cu sfaturi, iar pe unii chiar numai ascultându-le păsul", povesteşte dăscăliţa. A fost trup şi suflet alături de ei. Au împreună o grămadă de a amintiri frumoase, nu numai de la lecţii, ci şi din multele activităţi extraşcolare. Nu a împiedecat-o faptul că în fiecare zi făcea o navetă de 140 de kilometri dus-întors, că pleca la 5,00 dimineaţa de acasă şi se întorcea la 19,00 înapoi. Întotdeauna, în faţa lor, a fost caldă şi bună ca o pâine aburindă. De dragul ei, copiii de la sat s-au apucat să citească, şi-au dat la rândul lor toată silinţa s-o vadă pe Domnişoara fericită. Aşa, în primul an, au prins locul al şaptelea la Olimpiada naţională de lectură pentru elevii din mediul rural, iar în 2017 s-au clasat pe locul al cincilea, obţinând prima menţiune. Prin urmare, Ancuţa-Maria Smădu a fost cel mai tânăr profesor care de Ziua Mondială a Educaţiei a primit diplomă de excelenţă, alături de elevii ei, Iulia Başa, Andreea Cepraga, Bogdan Puşcaşu şi Ştefania Neagu.
După ce împărţea mai tot soarele din sufletul ei cu copiii de la Suceveni, după o navetă de 140 de kilometri şi după ce mergea la cursurile de la masterat, Ancuţa Smădu continua să înveţe şi să se perfecţioneze. Aşa a terminat astă-vară masteratul cu 10, definitivatul l-a luat cu cea mai mare notă din judeţ, iar titularizarea a dat-o iar şi a obţinut a doua notă pe judeţ. Pentru că nimic nu o poate opri din drumul ei de a deveni mai bună pe zi ce trece, s-a înscris la doctorat.
A fost jale mare la şcoală când şi-a anunţat copiii că va pleca în altă parte, pentru că a reuşit să se titularizeze un pic mai aproape de casă, la Cudalbi.
"Mi-au scris, în fiecare zi aproape, mesaje pe tablă, prin care mă rugau să nu plec. S-a lăsat cu lacrimi, şi la mine, şi la ei. Pentru că provin tot dintr-un sat şi sunt apropiată de vârstă, am reuşit să-i înţeleg. Sunt copii care vor să înveţe pentru că au o motivaţie puternică în viaţă. Vor să scape de sărăcie. Acum păstrăm legătura, iar eu am o nouă etapă de adaptare, pentru că predau la liceu", a mai adăugat profesoara.
Spre deosebire de colega ei de breaslă ceva mai celebră, Cristina Tunegaru, dăscăliţa de la Galaţi crede că elevii de liceu trebuie să studieze şi autori clasici (din literatura română şi universală), dar şi texte moderne, de literatură scrisă după 2000. "Eu îmi dau doctoratul pe două autoare moderne, Nora Iuga şi Gabriela Adameşteanu, şi cred că textele lor îşi au locul într-un manual pentru liceu, pentru că sunt mai apropiate de realităţile şi de sensibilitatea elevilor de acum. Dar nu se poate renunţa la clasici, mai ales cei de referinţă pentru literatura universală. Trebuie să existe o continuitate", spune Ancuţa-Maria Smădu.
