Ieri, în cest colţ de pagină observatoare, ziceam că nu-mi mai trebuie sprijin de amantă cât mai am de suportat regimul acesta fără sare, adică până în 2075, aşa cum citesc pe cartea de identitate, recent eliberată din firidele unde se ascunde evidenţa populaţiei. Acum, dacă mai suflu încă o groază de ani, nu-i nici un bai. Dar dacă depăşesc bariera, ce mă fac? Să stau iar la coada aia proverbială? Ştiţi proverbul, nu? Pentru cei care nu-l ştiu, iată-l aşa cum l-am ...

(!) da - totdeauna-i mai târziu ca niciodată şi în zadar aştept la pândă şi la rând - până atunci e gata cerul şi pământul, iar niciodată-i mai devreme ca oricând (!) (!) și este-aşa fiindcă alt fel nu se poate: un fel de ochi (acelaşi ochi) necruţător scrutează tot, adună tot şi scade totul - uşor pe greu şi foarte greu peste uşor (!) (!) aceleaşi note din nimic, a/somnifere şi însemnate-n trândăvie şi-n frumos, toarnă-n auz o des/cântare criminală de jos ...

Desigur, onoraţi cititori de rubrică fixă şi de fineţuri paradigmatice, realizaţi de unde vine parafraza din titlu. Şi, iarăşi desigur, ştiţi foarte bine ce sugerează şi cum „sună” scornitura cu nume aproape identic a munteanului Petre Ispirescu. Şi, tot la fel, vă daţi sama de imposibilitatea şi de inutilitatea naraţiunii, dar şi de farmecul remarcabil al scriselor prozatorului şi tipografului contemporan lui Mihai Eminescu. Dar nu despre asta-i vorba (astăzi) în aces ...

(!) nu mai încap, nu mai încap/ nici/când pe-acolo şi pe-aici - am fost prea mult în viitor,/ am stat prea mult la cei antici ş-am învăţat că nu-i nici timp/ şi nu-i nici loc şi nu-i nici mod pentru nimicul care sunt:/ concentric, sclav, cefalopod, cu visul stâng spre miază/sud,/ cu visul drept spre miază/nord (!) (!) mă pregătesc să fug din ceas,/ în marele nisip deşert, unde nici/cum nu ştiu că sunt,/ nici să câştig şi nici să pierd ce nu am vrut cu nici un gând/ ş ...

Întoarce-te! Nu vezi că nu ai Încotro? Nu vezi că întoarcerea-i primul şi ultimul şi singurul Încotro? Te rog să mă crezi, ai să regreţi dacă nu vrei şi dacă nu poţi şi dacă nu ştii şi dacă nu vrei să înveţi să te întorci! Sunt sigur! De ce sunt sigur şi de ce-ţi spun că ai să regreţi amarnic? Deoarece nici eu nu am ascultat Vocea aceasta! Şi eu am făcut-o pe deşteptul! Şi eu am considerat că pot cuceri tot ce însemnează Bastilie, Everest, Capitoliu, Ninive! ...

n-am mai fost la voi, am fost la alţii/ şi au fost şi ei la fel ca voi - voi şi alţii îmi strigaţi din urmă:/ nu ai nici o şansă, fără noi! ce te-ai face (tu) fără regrete?/ ce te-ai face (tu) numai nădejdi? n-ai mai şti nici cum, nici care parte/ a deşertăciunii noastre eşti! n-ai mai şti dacă e bună calea/ cea pe care mergi, şi mergi, şi mergi - uită-te prin câtă admirare/ stăm şi tremurăm ca nişte vergi în bătaia unui vânt năprasnic,/ unei zodii - (tu) nu ...

Recunosc: despre plasă am scris foarte puţin, demult, înainte de orice deplasare, înainte de a fi plasat şi amplasat pe coordonatele în/depărtării de matcă, de origine, de pur şi simplu, de candoare. Recunosc: de-a lungul şi de-a latul, de-a susul şi de-a josul cestei Necunoscute (căreia, convenţional, i se zice Viaţă) am luat/cumpărat o droaie de plase, una mai făţoasă decât alta. Plase periculoase. Plase penibile. Plase caraghioase. Plase infecte. Plase mari şi mici. Plas ...

aici, toată lumea-i a noastră/ şi-i chiar şi a voastră şi-a lor - sunt verbe cuminţi şi cu minte,/ umplute cu slavă şi zbor sunt zile-n veşminte de seară/ şi nopţi în veşminte de zi şi doruri mai lungi decât viaţa// când ai şi când n-ai ce iubi când toate cuvintele-s verbe/ de dus şi de-ntors şi de stat, ascult şi mă uit cum/se/cade* şi urc şi mă-nvăţ să (nu) cad pe ţărna din deal şi din vale,/ pe ploaie, pe vânt, pe omăt nicicum n-ai să scrii „înainte� ...

De foarte multă vreme şi de foarte mult timp mă străduiesc (şi mă rog) să ajung la porţile celui mai mare păcat. Fiindcă, din toate păcatele lumii, trebuie să existe unul mare, cel mai mare. Care-o fi, oare? Păi, dacă luăm Lista lui Lucifer, aprobată şi semnată şi parafată de Şeful Suprem, nu pot face nici un pas fără să calc strâmb, fără să calc în păcat, fără să pic în greşeală, fără să cad în abatere, fără să sfărâm un bec, fără să mai nu ştiu ...

acolo, în pădurea cu salcâmi,/ acel atunci şi-acuma lăcrămează - ce ochi frumoşi parcă (nu) spun să tac/ prin freamăt rar şi duioşie deasă! am ce să zic (din locul meu naiv)/ de/spre această mi(ti)că făptură în cest abstract/concret simfonic pur?!/... plânge şi tace, rabdă şi îndură şi cred că vrea să-(mi) dea de priceput,/ însă nu pot a şti (şi-a înţelege) de unde, unde, până când şi cum/ o stare caldă într-o lume rece (!?) lumina ei peste-adumbrirea me ...