Vă rog foarte frumos şi mult, din toată suflarea vă rog:
nu bateţi câmpii, nu rupeţi florile, nu călcaţi pe iarbă,
nu blestemaţi zăpada şi ploaia,
nu azvârliţi păsări şi păpuşi la gunoi...
lăsaţi cuvintele să vină la mine...
am să le pun să mă încolţească, să mă înflorească,
să mă lege şi să mă crească şi să mă culeagă
şi să mă mănânce crud... ori să mă fiarbă!
Lăsaţi cuvintele să vină la mine
şi o să vedeţi cum (se) vor înmuguri, (se) vor înflori
şi (se) vor lega pentru trupul şi sufletul dumneavoastră,
şi nu le veţi uita niciodată, le veţi crede nemuritoare...!
De asta vă rog să fiţi atenţi, să fiţi foarte atenţi
şi să ascultaţi şi să pricepeţi ce vă spun:
eu sunt proprietatea cuvintelor... şi nu am nici o scăpare!
