(!) somn de oglinzi uitate pe clavir chiar la ultimul concert pentru doi şi o singurătate, şi numai poezie, şi numai poezie, şi numai fără de care nu se poate (!) (!) somn pentru era odată ca niciodată o vioară care nu m-a lăsat s-o des/cânt – vioara semăna cu o lebădă nevertebrată, eu semănam cu stradivarius din când în când (!) (!) somn pentru e frumos, dar nu ajunge la mine nici cât durează o clipă în oglindă fiindcă spaţiul a mâncat tot timpul şi nu mai are c� ...

Noaptea se îngână cu ziua. Întunericul ronţăie conturul luminii. E aproape frig. Nesimţit şi galben, un tramvai trece huruind pe paralelele silenţioase, chipurile. Probabil, constructorii n-au mai avut destul silenţios şi au pus zgomotos cu carul. Că tare se mai pricep nişte dumnealor la batjocorit şi la distrus liniştea lăsată de Domnul, în drept şi în ofrandă, tuturor!...Iată, dinspre stânga, de pe o stradă lăturalnică, nesimţit ca şi tramvaiul, vine un târtan cu m ...

merg printre ziduri şi fiare şi lacăte,/ merg şi aud: pune mâna şi roagă-te!/ merg printre stele rănite şi vinete,/ merg şi aud: pune mâna şi ţine-te!/ merg printre fulgere şi printre tunete,/ merg şi aud: pune mâna şi spune-te! mergi şi roagă-te la cel despre care/ se zice că răspunde la orice-ntrebare!/ mergi şi ţine-te de cuvânt, de cuvinte,/ de acum înapoi şi de acum înainte!/ mergi şi mergi şi mergi...şi spune-te/ la cea care scoate din lebede sunete! mergi.. ...

Iată, mă aflu în autobuzul acesta. În autobuzul acesta nu citeşte nimeni. Iată, un călător bea rachiu. Iată, alt călător bea vin. Iată, un alt călător vorbeşte tare. Iată, călătorul care bea rachiu îi dă şi celui care bea vin. Iată, călătorul care bea vin îi dă şi celui care bea rachiu. Cel care bea vin, pute şi a rachiu. Cel care bea rachiu, pute şi a vin. Cel care vorbeşte tare, nu bea nici vin şi nici rachiu. E un abstinent. Un abstinent care-şi urlă abstinen� ...

dragostea noastră-i dare să ne ducă unde n-am fost, dar unde chiar ni-i dat s-ajungem, vrem/nu vrem – numai acolo, numai aşa ne trecem pe curat şi ne suim din cale-n calendare, bătuţi în cuie, condamnaţi la zid, scrişi cu cerneală roşie sau neagră – sfinţi straşnici, trişti, didactici în sfârşit! numai aşa dragostea noastră dare-i – cum dare-a fost când moartea căprioarei, s-astâmpere o foame şi o sete, a coborât şi-a plâns pe îndelete în trupul celei blând ...

Demult, sora mea, Dimineaţa, a trecut de amiază. A trecut aşa, fără să mai spună cuiva, fără să se laude, fără să ceară ceva la schimb sau drept plată şi răsplată pentru această izbândă. A trecut de amiază, dar nu-şi numără dimineţile niciodată. Şi numai eu pot să-i spun, dacă vreau, cât de mult îmi pasă despre singurătatea şi vorba ei curată. Numai eu ştiu de ce şi de unde vine această curăţenie şi singurătate. Numai eu ştiu că nu s-a plâns niciodat ...

Moto: "când ştii că visu-acesta cu moarte se sfârşeşte,/ că-n urmă-ţi rămân toate astfel cum sunt, de dregi/ oricât ai drege-n lume - atunci te oboseşte/ eterna alergare...ş-un gând te-ademeneşte:/ că vis al morţii-eterne e viaţa lumii-ntregi!" - (Mihai Eminescu)Şi le învăţ să şadă cât mai elegante, cât mai cuminţi, cât mai cu minte, lângă drum,măcar atât – cât lumânarea încă ardeşi n-a căzut în praf şi-n pulbere şi-n scrum – măcar puţinul – c ...

Tocmai atunci...stau sub trandafir şi mi se pare că (mă) gândesc la Nimic. Stau sub trandafir şi mi se pare că (mă) gândesc la Tot. Sub trandafirul sălbatic. Sălbatic, dar blând. Mai blând ca un om sălbatic. Mai blând ca un om domestic. Trandafirul stă la marginea pădurii. Pădurea stă la marginea satului. Satul stă la marginea drumului şi tace. Drumul stă la marginea cărării şi merge. Cărarea stă la marginea ne/mărginirii şi a/duce încolo şi încoace. Cărarea care ...

Moto: "La ce să se jelească aceea ce-a fost ceară/ obscură şi inertă, supusă consumării,/ când razele plecate din sine în afară/ lumină sunt şi viaţă, din moartea lumânării?" - (Mihai Ursachi)Deseară...pun să cern făină de plămadă, şi să mă rog, şi să mă-nchin, şi să frământ câteva turte, uite-aşa, să nu se creadă că-n casa asta stă şi-aşteaptă un flămând, un sărăntoc, un mai-nimic, un pierde-vară, un pierde-timp, un pierde-tot şi chiar ne-tot – ...

Toate-s descuiate, deschise, desferecate...însă nimeni nu se apropie de trecutul timpului prezent, de prezentul timpului trecut...nimeni nu vrea să priceapă că Viaţa-i Unică numai şi numai departe de Urât!...Sigur că da! Cum să priceapă...când fiecare dintre aceştia nu vrea numai o viaţă, nu vrea viaţă unică? Aceştia vor să trăiască de o sută de ori, de o mie de ori...şi de aceea/de asta cred în tot felul de bazaconii cu viaţa de apoi, cu viaţa de după, cu viaţa cea ...