Cartierul Micro 38 pare suspendat undeva într-o "zonă crepusculară", nici spaţiu urban - aleile şi străzile dintre blocuri arată, unele, mai rău decât uliţele desfundate după ploaie din cine ştie ce cătun uitat al judeţului, dar nici spaţiu rural - conglomeratele de blocuri jerpelite construite după modelul "cutiilor de chibrituri" fiind departe de orice imagine cu iz pastoral.
"Cam aşa-i aici, nici la sat, nici la oraş… E o amestecătură fără cap şi fără coadă. Aici e mizerie cruntă, ceva mai încolo o să găsiţi vreo două trei grătare puse chiar pe unde trec oamenii, unii şi-au făcut curte, alţii aruncă punga cu gunoi direct de pe geam", ne spune nea Vasile Ceauşu, locuitor cu state vechi în Micro 38.
"Cum s-a ajuns aici? Pe de o parte e şi vina Primăriei, a ăstora de sunt în Consiliul Local, care vor doar votul, indemnizaţia şi în rest nu-i interesează nimic de prin cartiere, dar e şi vina oamenilor că, de, ştiţi cum se spune - "omul sfinţeşte locul". Dar când "sfinţeşti" locul cu gunoaie aruncate pe unde apuci, când n-ai respect pentru vecini, când se întâmplă să mai fii şi puţin certat cu legea, atunci ce iese?", filozofează nea Vasile.
În opinia sa, tot cartierul ar avea nevoie de un plan de "regenerare urbană", de pus în valoare ce este bun, de reparat ce e rău. "Acum arată rău, e adevărat, dar, vă spun, că sunt locuri care au arătat şi mai rău, dar acum arată de nu-ţi vine să crezi. Tot se plimbă consilierii ăştia "în schimb de experienţă", am văzut că până şi ministrul Toader, cel cu Justiţia, s-a dus prin Japonia, pe nu ştiu ce chestie taman pe ce ne-ar trebui şi nouă - regenerare urbană. Dar la noi nu se prinde nimic. Dar nici nu trebuie să te duci în ţări străine, poţi să vezi şi la tv. Chiar zile trecute mă uitam la un documentar, cu un oraş din Turcia, care era la fel ca noi, vai de steaua lor, tot mizerie, blocuri urâte, izmene atârnate de pereţi. Şi - ce să vezi? - au avut un primar care a luat-o uşor, uşor, şi-a făcut un plan, iar acum din cloaca aia a scos un oraş de zici că eşti în paradis - alei, spaţii verzi, aveau şi un râuşor cu bărci, a ajuns oraş turistic! Măcar jumătate, ce zic, măcar un sfert, o fărâmă de s-ar face ca acolo, altfel ar arăta Micro 38!", mai zice nea Vasile.
Deocamdată, prin Micro 38, n-ai să vezi nici grădini japoneze, nici tarabe cu baclavale, nici bărcuţe. Aleile, acolo pe unde au mai rezistat, arată de parcă s-a trecut cu tancul peste ele. Asfaltul s-a mâncat până la pământ şi chiar în mijlocul drumului te trezeşti, după ploaie, cu bălţi aproape imposibil de ocolit. Mai rău, toate aceste bălţi "mustesc" de resturi de mâncare, pet-uri de bere, pahare de unică folosinţă, ba, dacă ai "noroc”" poţi să calci şi în pamperşii plodului vecinului de la scara de alături.
În mod paradoxal, un "sâmbure" de civilizaţie găseşti şi în Micro 38. "Uite, mai sunt copaci, mai sunt oameni care mai pun o floare, un fir de iarbă, o băncuţă. Cred că ei ar trebui sprijiniţi de Primărie şi să se facă un plan pe toată zonă. Să vină, de exemplu, cu cei de la ajutorul social şi să amenajeze toată zona - cu spaţii verzi, băncuţe, alei - şi să le dea spre îngrijire asociaţiilor de proprietari. Şi să le dea cu obligaţia de a le întreţine! Iar cei ce nu-i respectă pe ceilalţi, să fie şi amendaţi, dacă trebuie! Cred că altfel ar arăta cartierul", mai spune nea Vasile.
Într-adevăr, astfel de amenajări au fost realizate cu succes chiar la noi în ţară - Braşov, Alba-Iulia, Timişoara, Piatra-Neamţ, Iaşi etc. În drum spre "schimburile de experienţă" din Japonia sau Viena, poate or trece aleşii noştri şi pe-acolo. Mai ştii, poate se prinde ceva de ei şi pentru Galaţi.
