Iată-ne, în sfârşit, în portul militar de „la marea cea mare”, faţă în faţă cu „Mircea”. Bricul „Mircea”. Între siluetele cenuşii ale celorlalte nave de război, dominate de formele masive ale fregatelor Regina Maria şi Mărăşeşti, linia albă a velierului pare o nălucă fragilă, ireală, plutind peste un alt spaţiu şi timp. Dar, pe măsură ce ne apropiem, nava prinde consistenţă şi forţă. Nu e nicidecum o închipuire. E acolo, puternică şi elegantă, „ancorată” în opt decenii de istorie, nava pe care s-au format ca „lupi de mare” zeci de generaţii de ofiţeri şi maiştri militari ai Forţelor Navale Române!
Astăzi nu vor fi nici uniforme de paradă, nu se va înălţa nici marele pavoaz, nu vor fi nici ceremonii cu oficialităţi. Va fi o zi de şmotru. Zi de marinărie ca la mama ei. Una din aia în care pui pe tine haina mai groasă, să nu-ţi intre frigul în oase, bocanci şi chiar un fes pe sub casca de protecţie, să nu-ţi mute vântul faţa din loc, plus echipamentul de siguranţă.
„Bine aţi venit la bord! Gata de instrucţie?”, ne întâmpină comandorul Mircea Târhoacă, comandantul Bricului „Mircea”. E brăilean, a fost până în 2007 comandant de navă pe flota de la Dunăre, prin urmare nici Galaţiul nu-i este străin, iar acum, de 12 ani, pe velier. De anul trecut, a devenit comandant! Al 14-lea comandant al Bricului „Mircea”, din 17 mai 1939, ziua în care, sub comanda comandorului August Roman, bricul „Mircea”, venind de la şantierele "Blohm und Woss", din Hamburg, a fost întâmpinat la Constanţa, cu mare alai, fanfară, cu onoruri regale, aşa cum se cuvine unui „voievod” al mărilor!
A fost acolo, acum 80 de ani, şi primul bric „Mircea” - cu adevărat „bric”, o navă cu două catarge construită în Anglia, ce a servit, din 1882, drept navă de instrucţie a „Şcolii copiilor de marină” din Galaţi! Regele Carol al II-lea vorbea de „un spirit al bricului Mircea” – de aici şi numele păstrat pentru a doua navă şcoală a Marinei române, chiar dacă, tehnic vorbind, intra într-o altă categorie de navă. Primul bric avea să-şi găsească sfârşitul în al Doilea Război Mondial, în 1944, pe un braţ al Dunării, sub bombardamentele ruseşti, pe când încă mai servea ca infirmerie… Dar atunci, în 1939, la Constanţa, deja fusese înmânat stindardul bricului „Mircea”, pentru a fi dus mai departe de viitoarele generaţii ale navei-şcoală!
„Toate pânzele sus”
„Hai, ce-aţi rămas aşa, cu gura căscată! N-aţi mai văzut navă cu pânze?”, glumeşte cineva. Am văzut, cum nu, că pe timpuri, când se dădea „Linia maritimă Onedin”, eram printre primii la televizor. Ce să mai spunem de poveştile lui Jean Bart, cu al său „Europolis” şi „Toate pânzele sus”, de „Copiii căpitanului Grant” şi Jules Verne, de toate poveştile cu piraţi şi bătălii pe mare cu care ne-am hrănit imaginaţia! Dar acum, când catargele chiar străpung cerul deasupra noastră şi încearcă să-l prindă în păienjenişul de parâme, când echipajul intră în priză şi încep manevrele de desprindere de cheu, simţim cum nava ne inundă cu energia ei şi trăim prin toţi porii bucuria de a fi la bord!
„Regula numărul unu: O mână pentru tine, o mână pentru navă!”, adică eşti marinar, eşti într-un echipaj! În fapt, asta e lecţia cea mai importantă a bricului „Mircea” – a fi navigator înseamnă să-ţi găseşti locul tău într-o lungă tradiţie a vieţii pe mare. Să înţelegi că dincolo de aparatura modernă pe care o va aduce timpurile, de consolele sofisticate, blindajul de oţel sau de tunurile care pot spulbera o navă dintr-o lovitură, „ADN”-ul tău e acolo, în nodul marinăresc ce a ţinut strâns, una după alta, atâtea generaţii de marinari ce au străbătut mările şi oceanele lumii!
Misiune pe Marea Neagră
Primul hop, manevrele de desprindere. De la pupa la prova, de la babord la tribord, echipajul îşi ia poziţiile dinainte stabilite. Bricul „Mircea” îşi poate folosi velele pentru a naviga, dar dispune şi de un motor Diesel. Chestie nemţească, proiectată la velierele din clasa „Gorch Fock”. Acum, „Mircea” îşi pune în mişcare cei 1.100 CP ai motorului! Ne asistă „Voinicul” şi „Vârtosul”, două remorchere straşnice, construite - ce să vezi! – tot la Galaţi! Velierul este pus pe direcţie, sirenele sună, iar din pupa fregatei „Regina Maria” ne salută un grup de vizitatori militari. Trase de remorchere, odgoanele groase cât braţul suspină încolăcite în jurul babalelor şi tacheţilor. Şi iată-ne în larg, acolo unde limita este doar orizontul albastru.
De misiunea de astăzi depinde bunul mers al călătoriilor ce se anunţă pentru lunile viitoare. Peste câteva zile urmează să vină la bord cadeţii – vreo 110 cu toţii, inclusiv câţiva din China, Portugalia, Ucraina, Bulgaria – dar până atunci echipajul permanent trebuie să pregătească nava, orice comandă îi dai, să funcţioneze ca un ceas elveţian.
Forţele Navale vor marca cei 80 de ani de când bricul „Mircea” este în serviciu printr-un marş de instrucţie de la Constanţa la Hamburg, portul în care a fost construită. Nava va pleca pe 5 mai într-o călătorie care va dura trei luni şi în care va străbate Marea Neagră, Marea Mediterană, Marea Nordului şi va avea escale în 12 porturi, tot atâtea destinaţii în care „Mircea” va fi ambasadorul României. Pare mult, dar ce-am putea spune dacă ne gândim că, în total, în cariera sa de atâtea decenii, bricul a străbătut peste 300.000 mile marine, a avut la bord peste 6.000 de cadeţi şi a trecut prin 120 de porturi din Europa, Africa, Asia şi chiar America de Nord, de fiecare dată fiind întâmpinat cu bucurie şi admiraţie pentru Marina română! Dincolo de asta, însă, fiecare călătorie este unică în felul ei, fiecare necesită o pregătire amănunţită, nimic nu trebuie lăsat la voia întâmplării şi nici călătoria de anul acesta, peste mări şi ţări, nu face excepţie.
„Astăzi vom face o verificare a echipamentelor, răspunsul la comenzi, vom face şi o calibrare a aparaturii de bord. Dar vom avea şi un antrenament pe arboradă, cu tot ce presupune el”, ne spune comandantul bricului „Mircea”, comandorul Mircea Târhoacă.
La sfârşitul lui 2018 - începutul 2019, întreaga punte de comandă a fost modernizată. Au fost instalate şapte noi console de navigaţie. Comunicaţii, radare, staţie meteo, senzori, GPS, hartă electronică, toate sunt înglobate în aceste echipamente de ultimă generaţie. Acum se face verificarea acestora şi ultimele reglaje pentru marea călătorie de anul acesta.
„Îmbinăm tradiţia cu modernitatea. „Mircea” este un velier cu atâţia ani de activitate, dar care rămâne, totuşi, mereu tânăr, atât prin cadeţii pe care îi avem în fiecare an în marşurile de instrucţie, cât şi prin aceste modernizări de ordin tehnic. Ideea este ca studenţii să simtă de unde vine această tradiţie a marinăriei, dar să privească spre viitor; să înveţe să mânuiască un sextant, să aibă cunoştinţe de navigaţie astronomică sau navigaţie costieră, dar la fel de bine să ştie să interpreteze şi să folosească datele obţinute prin sateliţi sau echipamentele IT de la bord”, ne spune comandantul bricului „Micea”.
Viaţa în „cazarma” plutitoare
Suntem la prova, iar acolo dăm peste aspirant Laura Zburlea. Ei bine, da, o fată! „A trecut vremea când marinăria era doar pentru băieţi! Eu dintotdeauna mi-am dorit să fac asta, nu cred că există ceva mai frumos ca viaţa pe mare!”, ne spune aspirant Laura. „Vezi, nu te pune cu ea, a fost şefă de promoţie la Academie, în 2017!”, ne şopteşte hâtru cineva. Într-adevăr, cu Laura „nu-i de glumă”. E ambiţioasă, ştie ce vrea şi munceşte cot la cot cu cei mai hârşiţi marinari. A fost cadet, dar pe bricul „Mircea” a prins repartiţie, pe funcţie, din martie 2018. Deja a ajuns Comandant Grup 1 manevră vele! „Adică, eu mă ocup de tot ce ţine de farul prova, instalaţia de ancorare, de întins velele, strâns vele din această zonă”, ne spune ea.
Cu aproape 200 oameni la bord, pe timpul marşurilor de instrucţie, viaţa pe bric e aproape spartană. Fiecare colţişor al navei e folosit la maxim. Cadeţii, chiar pe mare fiind, tot în „cazarmă” dorm, mănâncă şi îşi ţin cursurile. În fapt, „cazarma” e o sală… multifuncţională. Noaptea, cu cele câteva zeci de hamace care se întind în cazarmă, sala pare adăpostul unor lilieci uriaşi. Ziua, hamacele dispar, iar locul lor este luat de mesele şi scaunele pliante, ţinute până atunci în nişte spaţii speciale, aproape de tavan.
Dar toate acestea par o joacă faţă de testul suprem al cadeţilor aflaţi la bordul bricului „Mircea”: urcarea în arboradă şi desfăşurarea velelor! Până sus, la „rândunică”, pe cel mai înalt catarg al navei, sunt 44 metri! Şi trebuie să ajungi la vergi cât mai repede, doar pe scările din funii - sarturile, care pe măsură ce eşti mai sus, cu atât devin mai înguste! La primele probe simţi că ţi se pune un nod în gât, ţi se face un gol în stomac, palmele parcă încep să-ţi transpire, dar în câteva secunde eşti inundat de adrenalină, nici nu ştii când ai ajuns la gabie - platforma de observaţie de pe catarg, de unde poţi cuprinde tot orizontul… Dacă la începutul marşului mai sunt cadeţi care se codesc să urce pe vele, la sfârşit nu e unul care să nu-şi dorească să revină cât mai repede, acolo sus, pe catarg! Marea le-a intrat în sânge!
La capătul zilei de instrucţie, bricul „Mircea” se întoarce în port. Fiecare navă pe lângă care trece îl salută îndelung, cu sirenele. E o recunoaştere a statutului princiar. Istoria bricului „Mircea” e, într-o bună măsură, aproape totuna cu istoria Marinei române. Împreună au trecut prin vremuri furtunoase şi vremuri de glorie, prin onoruri regale, dar şi aproape uitare. Dar mereu şi mereu, pe mare, nimic n-a fost mai presus de „Onoare şi patrie”!
Cai putere în sala maşinilor
Chiar dacă bricul „Mircea” este un velier, nu este de neglijat nici forţa motorului Diesel de 1.100 CP cu care este dotată nava. Când vântul este prielnic, se folosesc velele, dacă nu, se foloseşte propulsia motorului. Actualul motor e din 1966, instalat după prima reparaţie capitală făcută la Hamburg, portul în care a şi fost construită nava. „Cu 30.000 ore de funcţionare, e aproape „piesă de muzeu”. Dar în 2018 s-a făcut o revizie generală a motorului, s-au înlocuit pistoane, cuzineţi, injectoare, motorul e acum într-o stare foarte bună”, ne spune căpitanul Flaviu Kmen, şeful mecanic. E un motor „istoric”, dar cei de la bord nu l-ar schimba pentru nimic în lume. „E un motor fără chiulasă, poţi să vezi toate elementele cum lucrează, e un motor de şcoală foarte bun pentru viitorii ofiţeri mecanici”, ni se explică. „Mascota” sălii maşinilor este un ceas de submarin, cu un cadran de 24 ore. Asta pentru că, sub punte, câteodată nu mai ştii dacă e zi sau noapte.
După Ziua Marinei, bricul „Mircea” vine la Galaţi
Puţini mai ştiu că, în 1939, înainte de primul marş de instrucţie pe mare, bricul „Mircea” şi-a făcut primul voiaj de pregătire pe… Dunăre. Velierul a ajuns la Galaţi pentru a participa, pe 14 iunie, în şantierul naval, la ceremonia de lansare a primei nave de război construite în România – puitorul de mine „Amiral Murgescu”. La ceremonia de la Galaţi a fost prezent inclusiv Regele Carol al II-lea, însoţit de tot Guvernul, ocazie cu care a vizitat şi bricul „Mircea”. „Dorim să rememorăm acest moment în cadrul acţiunilor ce vizează marcarea a 80 de ani de activitate a bricului „Mircea”. După Ziua Marinei, undeva în jurul datei de 20 august, vom începe acest marş pe Dunăre, ocazie cu care nava va putea fi văzută şi vizitată la Sulina, Tulcea, Galaţi şi Brăila”, a declarat în exclusivitate pentru „Viaţa liberă” comandorul Mircea Târhoacă, comandantul bricului „Mircea”. Acesta a precizat că detaliile şi calendarul vizitei urmează a fi stabilite, locul de acostare urmând să fie fixat şi în funcţie de cotele Dunării la acel moment.
Nave-soră cu bricul „Mircea”
Construită în perioada 1938-1939 la Şantierul Naval "Blohm und Woss" din Hamburg, Germania, „Mircea” este cea de-a patra navă din seria de cinci de acelaşi tip construite în acelaşi şantier, fiind soră cu "Eagle" (ex. Horst Wessel) - SUA, "Gorch Foch I" (ex. Tovarisch, ex. Gorch Foch - nava muzeu) - Germania, "Gorch Foch II" - Germania, "Sagres" (ex. Albert Leo Schlageter) – Portugalia. Nava-şcoală „Mircea” este un velier clasa A tip bark , cu trei arbori, înaltă de 44 de metri, cu 23 de vele ce însumează o suprafaţă totală de 1.750 mp.
Nava a fost lansată la apă pe 22 septembrie 1938 şi a fost botezată cu numele „Mircea”, alegere justificată de bogata tradiţie şi renumele predecesorului său, bricul „Mircea”, care a fost navă de instrucţie a şcolii de marină de la Galaţi.
Noul bric „Mircea” a intrat în portul Constanţa pe data de 17 mai 1939, fiind salutat de oficialităţi şi navele aflate în port, între care şi vechiul bric, adus de la Galaţi pentru a preda ştafeta pregătirii marinăreşti noii nave.
Foto: Iulia Kelt/ Ovidiu Amălinei
