Câte o groapă la fiecare colţ. Cam asta am întâlnit în Micro 17, unde fie pe carosabil, fie pe trotuare există gropi făcute de timp, sau şanţuri săpate de operatorii economici care îşi trag cablurile prin subteran. Nu spunem că asta nu este bine, că vor dispărea toate cablurile pe de stâlpi, dar cei care execută aceste lucrări ar trebui să aducă terenul la starea iniţială. Până la urmă, este în sarcina lor asta.
Trotuarele şi străzile au fost găurite, iar lucrările, în multe zone, par abandonate, spre disperarea şoferilor şi pietonilor.
Problema cea mai mare este că atunci când, cu chiu cu vai, îşi duc treaba la capăt, lucrătorii tot îşi lasă amprenta pe zonă. Mai exact, am întâlnit mormane de moloz, de asfalt spart, abandonate chiar lângă trotuar, care pare recent asfaltat, semn că acolo s-a lucrat de curând.
Dacă nu eşti din zonă, rişti, la orice pas, să te răneşti sau să calci într-o groapă. Dacă plimbarea prin Micro 17 are loc într-o zi ploioasă, atunci poţi să spui că eşti norocos. Bălţile sunt suficient de vizibile, astfel că ştii pe unde să nu calci. Asta în cazul în care eşti pieton. Dacă circuli însă cu maşina, norocul nu mai prea pare a fi de partea ta. Şi asta pentru că este destul de dificil să realizezi cât de adâncă sau ce ascunde balta de pe carosabil, astfel că rişti să îți îndoi o jantă sau, şi mai rău, să rămâi cu roata acolo.
Micro 17, unul dintre cele mai contrastante cartiere ale oraşului, nu încetează să te surprindă atunci când îl iei la pas. Sunt zone unde abia s-a turnat asfalt, dar şi zone unde acest cuvânt pare din filme SF. Şi nu, nu glumim. În cartierul Micro 17 există încă drumuri de pământ, care, la orice ploaie, devin o adevărată provocare pentru cei care trebuie să circule pe ele. Este adevărat în zonă respectivă nu sunt blocuri, ci doar câteva case, dar, până la urmă, şi acei oameni plătesc taxe şi impozite de oraş, chiar dacă au impresia că locuiesc la ţară.
Rampe fără nicio utilitate
„Dorel” trăieşte oriunde şi loveşte permanent. Se vede asta şi în cartierul Micro 17, acolo unde, după ce s-au schimbat bordurile, s-au făcut şi treceri pentru persoanele cu handicap. Lucru demn de laudă, doar că „Dorel” (nu ştim dacă cel care le-a proiectat sau cel care le-a executat, dar asta nu cred că mai are importanţă) a uitat să şi măsoare cât de lată ar trebui să fie o astfel de trecere. Astfel, am găsit locuri unde o persoană cu handicap, aflată în scaun cu rotile, nu va reuşi sub nicio formă să urce sau să coboare de pe trotuar fără să se răstoarne. Şi asta pentru că trecerea este mult prea îngustă, astfel că devine efectiv inutilă. Sau aceste rampe au fost făcute acolo doar pentru că trebuie să existe şi pentru că dă bine, utilitatea lor nefiind importantă?
Bordură spartă intenţionat
Ne plângem că autorităţile nu fac nimic pentru oraş, iar atunci când fac, se găsesc unii să distrugă. Cel mai bun exemplu este în Micro 17, unde au fost schimbate, în unele locuri, bordurile. Nimic de zic, că arătau ca după bombardament. Numai că un șofer, foarte supărat că nu mai are pe unde urca cu maşina pe trotuar, a pus mâna pe unelte şi a spart bordura. Nu a reuşit să ajungă la nivelul carosabilului, dar măcar este mai jos decât la vecini şi reuşeşte şi omul să urce cu maşina pe bordură.
Acolo unde a lucrat „Dorel”, că altfel nu avem cum să îi spunem, arată ca după bombardament.
Poate autorităţile se sesizează şi iau şi măsuri în acest caz, măcar să fie o învăţătură de minte ca exemplu să nu fie copiat şi în alte părţi ale oraşului, unde se pun şi se schimbă borduri pe bandă rulantă.
Garaje duium, locuri de parcare ioc
Cartierul este sufocat şi de garajele uitate parcă de autorităţile care le-au declarat, încă de acum mulţi ani, război. Mai îngrijite sau mai neglijate, garajele ocupă mult prea mult spaţiu într-o zonă în care oamenii se plâng de lipsa locurilor de parcare. În aceste condiţii, oamenii din Micro 17, ca mai toţi gălăţenii cu maşini, îşi parchează autoturismele acolo pe unde apucă, uneori ocupând trotuare sau spaţii verzi, chiar cu riscul de a primi o amendă.
