Natură vie cu amăgire şi calul popii

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

(despre război şi pace)

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii după Ion Anapoda"

vezi tu ce libelulă elegantă

îţi trece pe la geamuri…merg la deal,

spre poarta cimitirului în pantă…

de-aş fi avut măcar un hârb de cal,

aş fi ajuns mai repede acum…

dar vezi, de unul singur, nu se poate…

declar război bisericii de fum

şi ură veşniciei înclinate!

 

de mi-ar fi dat, aşa, cumva, prin gând

să-ţi cer oleacă, astăzi, calul popii,

n-aş mai fi stat anapoda, la rând,

şi-aş fi ajuns biruitorul gropii…

şi de-am să uit, cumva, să nu te pierd,

fii liniştită, na-m să-ţi cer iertare…

pun toate amăgirile la fiert

şi beau din vraja lor vindecătoare!

Citit 8873 ori Ultima modificare Miercuri, 14 Martie 2012 16:09

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.