Retorica fântânii cu gura în jos (ultimul ham!)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Moto: "iar câinele, prieten bun cu luna,
            ham! ham!... (păzeşte fluierul de os)...
            tot mai bătrân, ion sapă (întruna)
            fântâni adânci, cu gurile în jos"
                                  (Yolanda Kremene)
 
Cuvintele mele pe cine regretă
când lumea dansează în raiuri precare
şi-şi scrie iubirea măruntă cu cretă
pe ziduri, pe zgomot, pe ape murdare?
pe cine înalţă cuvintele mele
când lumea petrece în iaduri şi-şi strigă
copiii să urle, să scuipe la stele,
să-şi târâie dorul prin beznă şi frică?
 
Pe cine coboară aceste cuvinte...
din susul, din josul, din lungul, din latul
acestui Nimic poreclit Înainte
şi zis Înapoi, printre care Păcatul
e rege şi sclav peste Tot... când, aseară,
o lume îmi calcă pe suflet şi, mâine,
îmi sfarmă descântecul scris din vioară
şi ultimul ham!... de la ultimul câine?

Citit 3782 ori Ultima modificare Luni, 11 Februarie 2013 14:36

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.