Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

De-a lungul şi de-a latul vremelniciei mele
am dat cu pietre-n cântec, în lună şi în stele,
şi am zvârlit cu flăcări în ruguri şi în rugi,
şi am furat cuvinte şi lacrimi de pe cruci!
 
Ce-i cu atâta lună?...(i-am zis în gura mare,
iubitei mele)...uite cum umblă pe cărare
şi-şi târâie bocancii, pândeşte, bate-n geam
şi vrea să-i spun oleacă nişte Omar Khayyam!
 
Ce-i cu atâtea triluri? ce-i cu atâtea stele?...
(îmi tulbură iubirea, nu pot să dorm (de ele)...
ce-i cu atâtea lemne crucite în mister
când eu nu am căldură şi dârdâi în chiler!
 
Le dau la foc...să ardă, să piară toate, toate...
(ce adevăr? ce lacrimi? minciuni! eternitate?
nimic mai fals! zvârl pietre-n iubire şi în geam)...
văz duhuri bune? rele?...nimic şi lut Khayyam!

Citit 4038 ori Ultima modificare Marți, 19 Februarie 2013 16:41

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.