Spaţii verzi după chipul şi asemănarea locatarilor * În unele locuri, flori şi copaci ca în poveşti, în altele, pârloagă sau pământ bătătorit şi gunoaie * Nicio faptă bună nu rămâne... nepedepsită!
Fie şi în mediul nostru urban de tip supraaglomerat şi suprabetonat a început, în sfârşit, să se simtă şi ceva vânt de primăvară. În Ţiglina II, de exemplu, pregătirile de Paşti încep încă din… faţa blocului. Asta pentru că, pe principiul că omul sfinţeşte locul, unii s-au îngrijit de-a lungul timpul să mai planteze şi câte un copăcel, o tufă de trandafiri sau una de zambile. Desigur, sunt şi blocuri la care spaţiile verzi numai a spaţii verzi nu seamănă, iar pârloaga pare la ea acasă.
Spaţii verzi cu nod în papură
Doamna Virginia Bizău şi-a luat în serios misiunea de promotor al spaţiilor verzi. Încă de la primele ore ale dimineţii a ieşit cu instrumentele de grădinărit în faţa blocului, printre primele pâlcuri de zambile, lalele şi bumbişori. „Am semnătură de la toată lumea, că m-au lăsat pe mine să fac treabă aici…”, ne spune din start doamna Virginia, asta apropo de „oamenii de bine” care le mai pun beţe în roate celor care vor ca spaţiile verzi din jurul blocurilor să arate cât de cât bine. „Ce să vă zic, eu mă relaxez aici, în grădiniţa asta. Sunt la pensie, cu asta mă ocup: mai sap, mai pigulesc pe ici, pe acolo, să fie frumos”, ne mărturiseşte ea. Cea mai mândră este de florile cărora în popor li se zice „Barba împăratului”. Albe, galbene sau roşii, florile cu pricina şi-au dus vestea pentru parfumul răspândit în serile de vară, la concurenţă cu „Regina Nopţii”.
Acum să nu credeţi că doamna Virginia s-a bucurat doar de tihnă printre flori şi piticii de grădină. Ce-a păţit? Păi, într-o zi, hodoronc-tronc, s-a trezit pe cap cu nişte vajnici apărători ai legii, de la Poliţia Locală, puşi să-i dea amendă pe motiv că a turnat o alee, fără autorizaţie de la Primărie. Dar nici doamna Virginia nu s-a lăsat: „Le-am spus: „Dom’le, dacă vreţi bani, spuneţi aşa, că vă dau două milioane, spuneţi bogdaproste şi la revedere. Dar nu spuneţi că mă amendaţi pentru că am făcut o alee! Pentru că, înainte, pe aici mişunau şerpii, şobolanii! Numai pe gard am dat 15 milioane. Şi să nu-mi spuneţi să dau şi gardul jos, că vă stropesc cu benzină şi vă dau foc! Îmi ziceau că, „vedeţi ce spuneţi, că avem aici ceva care înregistrează”. „Ba, vă rog - le-am zis - să înregistraţi şi să arătaţi şi la alţii pe cine amendaţi voi!”.
Culmea, chiar vizavi de blocul doamnei Virginia e un bloc cu spaţiile verzi lăsate în paragină, bătătorite de nici brusturele nu mai creşte pe ele. Acolo n-a fost nimeni amendat, că doar n-ai nevoie de aprobare de la Primărie ca să fii nepăsător. Care ar fi morala păţaniei cu amenda? „Nicio faptă bună nu rămâne… nepedepsită!” Ce să-i faci, unii au pitici de grădină, unii au pitici „la mansardă”. Din câte ne-au mai spus oamenii, cazul nu ar fi singular. Se vede treaba că, dacă e vorba de spaţii verzi, la căutat nod în papură autorităţile se pricep mai bine decât este cazul.
Războiul melcilor
Acum să nu credeţi că, dacă e vorba de belele, ele vin doar din partea celor puşi pe amenzi din motive imaginare. La C18, am întâlnit-o pe doamna Milica Iacob, şi ea ieşită în faţa blocului pentru a se îngriji de o mică grădină cu flori. Ne-a atras atenţia concentrarea cu care doamna Milica studia, şi pe faţă, şi pe dos, fiecare fir înverzit din grădiniţă. Părea o activitate paşnică, dar în cele din urmă am înţeles că acolo era în plină desfăşurare un mic război, omul în faţa forţelor dezlănţuite ale… melcilor! Ei bine, da, nu vă miraţi, „inamicul nr.1” al florilor din grădina doamnei Milica sunt melcii, care, încet, dar sigur, fac prăpăd în calea lor! „Sunt nişte melci, un soi, ceva teribil! Mănâncă florile astea de cum răsar. Drept sub floare stau, se înmulţesc, iar dacă îi laşi nu mai iese nici o floare până la vară!”, ni se explică. „Şi, uite-aşa, am ajuns să mă războiesc cu melcii. E care pe care!”, ne spune glumind doamna Milica.
Gluma-i glumă, dar când ni s-au arătat nişte tufe de crizanteme devorate pe jumătate de hoardele de melci, ne-am dat seama că gasteropodele sunt mai de temut decât par la prima vedere. „Nu fac ei gălăgie, dar mănâncă tot - şi frunze, şi cotor, nu rămâne nimic din plante!” Cum grădina doamnei Milica arată, totuşi, destul de bine, e semn că, în ciuda supremaţiei numerice, invazia melcilor este pe cale de a fi stăvilită.
Livada dintre betoane
Dacă a venit vorba de grădinărit, atunci Vasile Apostol, care este şi preşedintele Asociaţiei 153 din Ţiglina, are ce povesti. L-am găsit cocoţat pe ditamai scara, curăţând nişte meri care tocmai dădeau în floare. O mică livadă are în grijă, pe lângă meri găsindu-se pe acolo vişini, cireşi, iar printre ei butaşi de trandafiri, bujori şi o mulţime de zambile. „Trebuie puţină curăţenie, că s-a mai încălzit, vine şi Paştele, să fie ca de sărbătoare”, ne zice nea Vasile. Se vede că-i mândru de copacii lui. Unii au şi opt, zece ani de când au fost puşi. Pomii au crescut frumos, dar uşor nu a fost. „Când i-am pus, am dat aici, la 20-30 cm, numai de piatră, cărămidă, cum a fost de la construcţii. A trebuit să le dau deoparte bucată cu bucată. Dar, dacă vrei să fie frumos, şi îţi place, faci! Că dacă nu faci tu, doar nu o să vină altcineva să facă”, zice nea Vasile. Treaba merge bine în livada lui. Ba unul dintre vecini, mai priceput la altoit copaci, face anul acesta câteva „experimente”, să vadă dacă se vor prinde nişte soiuri mai noi. Unde mai pui că nea Vasile a făcut nişte schimburi de plante, iar anul acesta va avea şi nişte soiuri frumoase de bujori. „Fiecare, cum e omul! Ca la pomi - unii dau roadă bună, alţii nu, după cum li-i felul…”, mai zice nea Vasile, înainte de a urca din nou pe scară spre coroana abia înverzită.
Din păcate, exemplele precum cele de mai sus nu sunt chiar atât de numeroase. Ţiglina are încă multe zone sufocate de garaje trântite ca nuca în perete, ne-a fost dat să găsim şi „grădini” cu peturi goale sau pungi de gunoi aruncate pe geam. Dar atât timp cât mai există cineva care să planteze un copac sau o floare, încă mai există speranţă. Poate, cine ştie, frumuseţea se va dovedi molipsitoare şi pentru alţii.
