* Dezolarea, câinii vagabonzi şi drumurile neasfaltate sunt doar câteva dintre realităţile oamenilor care locuiesc lângă autogară
După mai bine de şase luni, am revenit în zona autogării din Galaţi pentru a sta de vorbă cu cititorii noştri. Am vrut să vedem ce s-a făcut în zonă de la ultima noastră vizită, ce probleme mai au oamenii şi ce rezolvări a găsit municipalitatea pentru ei. Din păcate însă, zona nu s-a modificat prea mult faţă de decembrie anul trecut. Strada Ana Ipătescu este în continuare în lucru, clădirile vechi sunt într-un stadiu şi mai avansat de degradare, iar câinii fără stăpân fac legea imediat după lăsarea întunericului
Răbdare de fier pentru gălăţeni
Gălăţenii care locuiesc în această zonă sunt mai mult decât răbdători şi încă trăiesc cu speranţa că într-o zi va răsări soarele şi pe strada lor. Dar, conform datelor primite de noi de la Primăria Galaţi, asta nu se va întâmpla prea curând. „Lucrările de pe strada Ana Ipătescu vor fi terminate la finalul acestui an. Întreaga lucrare costă 4,27 milioane de lei şi cuprinde sistemul de canalizare, înlocuirea conductelor de apă rece, repararea trotuarelor, înlocuirea stâlpilor de înaltă tensiune etc. Conductele de apă rece nu vor mai fi direct în pământ, ci au fost încastrate în canivouri speciale. Acest proiect a fost finanţat dintr-un credit de aproximativ 60 de milioane de lei pe care Primăria Galaţi l-a făcut la bancă pentru zonele unde au fost lucrări ISPA”, ne-a declarat Mihai Costache, purtătorul de cuvânt al Primăriei Galaţi. (foto 29)
Chiar dacă mai sunt multe alte străzi care aşteaptă să fie reabilitate, vestea că măcar Ana Ipătescu va fi finalizată nu poate decât să-i bucure pe gălăţenii care au drum prin zonă.
Pericol de la clădirile lăsate în paragină
Dar cei care locuiesc în acest cartier mai au şi alte doleanţe. Una dintre ele este legată de clădirile vechi, care stau să cadă, putând oricând să provoace o tragedie. „Sunt multe clădiri care ar trebui dărâmate. Nu înţeleg de ce nu se ocupă nimeni de ele. Se aşteaptă probabil să se întâmple o tragedie şi apoi se vor lua şi măsuri”, ne-a spus revoltat un gălăţean.
Nici această problemă ă nu a fost dată uitării de municipalitate, însă, din păcate, birocraţia îşi spune cuvântul şi în acest caz. „Sunt mai multe clădiri care au fost expertizate şi propuse pentru demolare. Sunt însă mai mulţi paşi de urmat. Este nevoie de o serie de avize pentru aprobarea demolării şi apoi trebuie ca lucrarea să fie atribuită cuiva. Sunt în lucru aceste chestiuni”, ne-a explicat Mihai Costache. (foto 32)
După cum spuneam… birocraţie. Şi ca să se înţeleagă şi mai bine iată un exemplu concludent. Clădirea aflată în colţul străzii de la Spitalul CFR stă să cadă de ani buni. Acolo locuiesc câţiva chiriaşi, nepăsători parcă de situaţia imobilului în care dorm. Pe partea cu spitalul CFR, clădirea este într-un stadiu avansat de distrugere. Pereţii nu mai există, iar grinzile stau să cadă în capul locatarilor. Asta însă nu grăbeşte lucrurile. E nevoie de aceleaşi avize, de aceeaşi birocraţie. „O parte dintre cei care locuiesc acolo au făcut solicitare la Primărie pentru locuinţă socială. Vor fi mutaţi, probabil, în campusul care urmează să fie construit. Trebuie menţionat că acel contract de închiriere este pe numele unei persoane, dar în casă stau mult mai mulţi. Au şi datorii la chirie şi la utilităţi, dar titularul de contract este unul, pe numele căruia sunt datoriile, şi ceilalţi pot beneficia de locuinţă socială”, ne-a spus purtătorul de cuvânt al Primăriei Galaţi.
O altă lume...
Tabloul dezolant creat de casele care stau să cadă este completat de haitele de câini care îşi duc veacul în zonă. Mulţi, flămânzi şi agresivi, exact cum trebuie pentru a speria orice cetăţean care se încumetă să treacă pe aici. (foto 28)
Şi sunt mulţi cei care se încumetă pentru că locuiesc în acest cartier şi au acceptat, fără voie, provocarea de a trăi într-o altă lume. O lume în care anormalul pare normal, iar speranţa unui viitor mai bun este singura care face ca timpul să treacă mai repede. Ba mai mult, în acest colţ de oraş vezi şi câte o casă mai nouă, ridicată între ruine, semn că mai există şi gălăţeni curajoşi.
Cu bune, cu rele, viaţa merge înainte şi cartierul de la marginea oraşului va mai exista încă mult timp de acum înainte.
