REPORTAJ ÎN CARTIERUL GĂRII: „Nu s-a schimbat nimic de 25 de ani” (FOTO)

REPORTAJ ÎN CARTIERUL GĂRII: „Nu s-a schimbat nimic de 25 de ani” (FOTO)
Evaluaţi acest articol
(6 voturi)

Au trecut aproape nouă luni de la ultima vizită a reporterilor „Vieţii Libere” în zona gării centrale a Galaţiului, dar lucrurile au rămas, în mare, la fel. Oamenii din cartier se plâng de aceleaşi probleme, câinii au rămas la fel de mulţi, iar locurile de parcare la fel de puţine, în timp ce parcurile lipsesc cu prisosinţă. 

Fără niciun adăpost

Chiar dacă este o zonă foarte circulată de navetişti, de cei care locuiesc acolo, de oameni care îşi conduc rudele şi prietenii la tren, în gară nu se schimbă absolut nimic. În anotimpurile reci, bălţile, noroaiele şi vântul de care aproape că nu ai unde să te adăposteşti, că nici staţia de autobuz din faţa Gării nu este amenajată, sunt parte integrantă din viaţa oamenilor, în timp ce vara locul acestora este luat de praf, de ierburile şi buruienile înalte cât un stat de om, dar şi de soarele arzător, de care nu te poţi ascunde în prea multe locuri. 

La întâlnirea cu cititorii de joia trecută au venit mai mulţi domni care locuiesc de ani buni în cartier, domni care, de altfel, au venit şi în dăţile precedente să îşi spună păsurile. Primul cu care am luat contact a fost Dan Apostol, un cetăţean în vârstă de 69 de ani, care ne-a spus că locuieşte în zonă încă din 1987. „Am foarte mulţi ani de când stau aici, dar nu am văzut prea multe schimbări. Doar că s-a asfaltat strada asta de la baza sportivă, când a fost închisă strada Gării şi nu aveau pe unde să treacă autobuzele. Dar în rest, totul arată la fel de 25 de ani. Nici când s-au făcut ANL-urile nu s-a făcut o treabă prea bună. Au turnat trotuare care s-au spart imediat, iar şoseaua este şi ea plină de cratere.”, spune gălăţeanul.

Nu sunt parcuri, dar e linişte

În mijlocul zilelor călduroase, cartierul pare părăsit. Din cauza faptului că nu există parcuri, dar nici prea multe locuri umbroase, unde să se poată adăposti de soare cei care se încumetă să iasă la o plimbare, oamenii aleg să stea în case sau să meargă în alte zone. Spre norocul celor care stau în aici, este foarte multă linişte, chiar dacă multe blocuri se află la nici 20 de metri de calea ferată. „Ne cunoaştem între noi aici în zonă. Bătăi nu prea sunt, găşti de cartier foarte rar se fac, iar trenurile nici nu le mai simţim. Oricum, legea le interzice să fluiere, cu viteză nu au cum să meargă, aşa că ne putem odihni. Mai rău e că latră câinii, dar asta este ...”, ne-a spus un domn, grăbit să ajungă la serviciu. Cartierul este liniştit, dar poate fi adăugat oricând şi faptul că este destul de sărăcăcios. Fără un supermarket, doar cu un băruleţ şi cu aspect de sat, pe alocuri.

Garaje suprapuse şi drumuri de ţară

Dacă am face un exerciţiu de imaginaţie şi am scoate din zonă toţi locuitorii, peisajul ar fi demn de un film de groază. Pe locurile fostelor magazine de cartier cresc acum buruieni şi arbuşti, linia de tramvai unde întorcea, cândva, traseul 36, este acum acoperită aproape în totalitate de spaţiul verde, iar molozul de lângă poştă aduce a zonă bombardată. Nici parcarea din faţa ANL-urilor nu e mai presus de restul peisajului, ea fiind goală încă de când a fost construită. Singura pată de culoare din zonă o reprezintă locomotiva amplasată în faţa Gării, un monument al transporturilor ferate. 

Ceva mai departe, sub viaduct, lipsa asfaltului te duce cu gândul la drumurile din Galaţiul anilor 1800, în timp ce barăcile de lângă blocuri te fac să te gândeşti dacă nu cumva oamenii se pregătesc de un atac nuclear. Nici garajele nu contribuie la înfrumuseţarea zonei, având în vedere că sunt amplasate unul peste altul, la propriu. O parte dintre şoferi intră pe sub viaduct la garaje, în timp ce ceilalţi intră pe un drum pietruit, de ţară. Cine spunea că Galaţiul nu are parcări supraetajate?

„Mai bine mergem pe stradă, decât prin hârtoape”

În cartier, ne-am întâlnit şi cu domnul Năstase Adrian (simplă coincidenţă de nume), care, deşi era grăbit şi avea în mâini 3 sacoşe de gunoi, a acceptat să ne spună câteva lucruri despre zonă. În primul rând, omul a făcut referire la starea proastă în care se află trotuarele, şi aşa înguste, din cartier. „Păi, decât să merg prin gropile alea, să simt toate pietricelele în talpă, prefer să merg pe stradă. Da, trebuie să fiu atent la maşini, dar măcar e drumul drept. Şi eu ca eu, dar unul în scaun cu rotile ce face?”, spunea omul. Ca să găseşti o porţiune de trotuar asfaltată corespunzător, în iunie 2015, trebuie să străbaţi toată zona Gării. Şi s-ar putea să nu ai noroc!

Euromall-ul... tot abandonat

Vizavi de autogară tronează măreţul, dar în acelaşi timp absentul, Euromall.

„Cândva, ni s-a promis că se face mall aici în cartier. Păi, nu vă daţi seama ce însemna asta? Pe lângă bani aduşi la bugetul local, erau locuri de muncă care se creau. Păi, clădirea aia e imensă, ar fi muncit vreo 2.000 de oameni acolo. Mai scădea rata şomajului. Acum, asta este, ne uităm la clădire şi ne gândim la ce putea fi...”, ne-a spus un cetăţean. Cel puţin pentru moment, proiectul este abandonat. Poate, în viitor, se va relua construcţia sa şi Galaţiul se va putea bucura de un centru comercial adevărat. Potenţial cu siguranţă există.

„Nu avem locuri de joacă pentru copii”

Pentru cei care s-au mutat la ANL-uri, primăria a construit, la acel moment, un părculeţ cu leagăne, balansoare, tobogan şi câteva băncuţe pentru părinţi. Însă singura forma de vegetaţie prezentă în parc o reprezintă buruienile, astfel că umbra este un cuvânt misterios pentru cei care vin acolo. „Se moare de cald ziua. Nu poţi să ieşi cu copilul vara până pe la 7 seara în parc, că e soarele arzător. Şi aşa, nu vedeţi cum arată? Lanţurile leagănelor sunt ruginite şi aproape se rup, iar balansoarele astea scot un zgomot... E trist că nu se iau măsuri, dar nici oamenii nu au grijă”, ne-a spus o mămică.

Foto Bogdan Codrescu

Dan Apostol, cetăţeanul de 69 de ani care a venit să stea de vorbă cu noi, ne-a spus că spaţii pentru eventuale locuri de joacă ar fi, dacă s-ar dori. „E parcarea aceea care stă degeaba, e fostul cartodrom care e în ruine, sunt locuri. Păi vă daţi seama ce parc ar ieşi pe fostul cartodrom? Cu alei, cu piste pentru biciclete, cu copaci, chiar şi arteziene. Sigur, acum sunt vise, dar dacă s-ar dori, s-ar putea face. Cu bani, totul e posibil. Dar eu cred că nici nu se vrea. O să vină cineva la anul, în campanie, şi o să promită, noi o să muşcăm găluşca şi iar ne vom plânge patru ani. Ca de fiecare dată.”, ne-a mai spus domnul Apostol. 

Până la acele parcuri moderne, cei care locuiesc în zonă nu au nici măcar o băncuţă pe care să se aşeze când ies la aer. Totul se face pas cu pas, numai că primul pas este foarte greu în Galaţi.

Gara Galaţi, tot neterminată

Dacă la exterior Gara CFR arată foarte bine, adăpostind în spatele uşilor automate chiar şi o secţie a bibliotecii, lucrurile se schimbă la 180 de grade atunci când se ajunge pe peron. Scaunele de aşteptare sunt vechi, rupte, mâzgălite, murdare, iar dalele de beton puse între linii, pentru traversare, sunt şi ele pline de gropi. „Păi, am fost în alte oraşe şi am văzut gări adevărate. Mai mici, e adevărat, dar cu peroane acoperite, cu scaune frumoase, cu băi la care îţi era mai mare dragul să te duci. Ce să mai vorbim de curăţenie sau de bunul simţ al personalului? În Galaţi e teroare!”, ne-a spus Dan Apostol.

„Noaptea merg cu lanterna de la telefon”

În capătul străzii Alexandru Davila, mai este o alee de nici 200 de metri pe care se află câteva blocuri. Marea nemulţumire a celor care locuiesc în zonă nu o mai reprezintă nici câinii, nici maşinile parcate aiurea, ci lipsa iluminatului public. „Noaptea este beznă totală aici. Să vedeţi cum merg unii cu lanternele de la telefon pornite, zici că sunt licurici. Nu mi se pare normal, că doar plătim impozite şi alte taxe ca toată lumea. Dar nu suntem respectaţi deloc”, ne-a spus un cetăţean nemulţumit. 

Din cauza întunericului, oamenii se plâng că riscul tâlhăriilor, dar şi al accidentelor stupide creşte. „Păi, dacă merg pe stradă, nu văd nimic şi cad într-o groapă sau mă împiedic şi mor, a cui e vina? A mea, că nu am avut lanternă, sau a primăriei, că nu îmi asigură iluminat public?”, ne spune acelaşi cetăţean.

Condiţii mizere de trai pentru câteva familii

La unul din blocurile din zona gării (fostul bloc 9), datoriile la întreţinere au dus la o situaţie greu de crezut. În secolul XXI, mai multe familii sunt nevoite să se descurce fără apă potabilă, dar şi cu o toaletă la comun, care arată mai mult a hazna, având în vedere că nu se poate trage apa. „Eu mi-am tras separat apă, că nu am datorii la întreţinere, dar am vecini care au copii mici şi nu au nici cu ce să spele un pahar, ca să le dea copiilor să bea. E inuman. Eu înţeleg că oamenii au datorii, dar de ce nu se face în aşa fel încât să poată plăti acel om datoriile? O reeşalonare, o plată în rate. Să li se dea de muncă celor care au datorii, ca să îşi permită să le plătească”, ne-a spus Adrian Năstase, omul care locuieşte din 1991 în cartier.  

În toaletă nici nu am avut curajul să intrăm. Oamenii ne-au spus că mirosul este teribil şi că nimănui din exterior nu îi pasă. „Nu vreţi să ştiţi ce fel pute. Sunt câteva apartamente care au toaletă înăuntru, dar majoritatea se descurcă la comun. E groaznic. Să mergi la baie cu găleata de apă după tine, ca să se ducă rahatul la vale. Şi în Evul Mediu o duceau mai bine oamenii. În primul rând, cei care au oprit apa rece nu s-au gândit la riscul de infecţie. Păi, dacă eu plătesc, am apă rece, tot ce trebuie, dar stau într-un bloc în care jumătate din apartamente nu au şi toaletele lor sunt haznale, nu mă îmbolnăvesc şi eu?”, ne-a mai spus domnul Năstase.

Oamenii şi-au improvizat cărări printre blocuri

La capitolul ingeniozitate, locuitorii din zona gării stau foarte bine. Aceştia au făcut câteva trepte din lemn ca să poată intra mai bine în tronsoanele dintre blocuri. Din ce ne-au spus oamenii, le era foarte greu celor în vârstă să urce pe dealul de pământ, aşa că au pus mână de la mână şi au rezolvat problema.

Ce schimbări vor oamenii?

Dan  Apostol, 69 de ani, locuieşte în cartier din 1987: „Cred că în primul rând este o problemă de mentalitate. Cartierul ăsta are multe probleme, dar oamenii tac. Nu avem apă caldă de ani buni, sunt oameni care nu au nici apă rece. E drept, au datorii, dar nici statul nu îi ajută. Păi, în loc să se creeze locuri de muncă, ele se taie. În primul rând, la educaţie trebuie să se schimbe ceva. În ceea ce priveşte lucrurile pe care le-ar putea face primăria pentru cartier, ele sunt foarte multe. Ar putea să tundă iarba, să strângă câinii, să facă parcuri, locuri de parcare, să refacă trotuarele şi multe altele. Dar suntem prea mici noi, din păcate, pentru a putea să le atragem atenţia. Ştiţi că e o vorbă, câinii latră şi caravana merge. Aşa e şi în Galaţi.” . 

Adrian Năstase, locuieşte în cartier din 1991: „Cred că pentru cartierul ăsta s-ar putea face foarte multe. E unul dintre cele mai tranzitate, chiar dacă nu mai sunt la fel de multe trenuri ca pe vremuri, şi cu toate astea arată foarte prost. Asfaltul este plin de gropi, trotuarele nu pot fi numite trotuare. Maşinile sunt parcate care încotro. Noaptea mergi prin beznă, te împiedici, te muşcă maidanezii. Lângă poştă e un teren plin de moloz. Chiar e aşa greu să vină nişte muncitori să strângă de acolo? E o muncă de o zi. Ce să mai zic de cartodrom? E vai de capul lui, şi nimănui nu îi pasă. La subsolurile blocurilor se adună apă, conductele sunt foarte vechi. La fel, nimeni nu dă doi bani pe noi. Nu acum, cel puţin, pentru că la anul vom fi foarte importanţi pentru toţi. Să vedeţi atunci promisiuni."

Citit 5456 ori Ultima modificare Marți, 09 Iunie 2015 00:41

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.