În Ţiglina, parcările sunt puţine, iar gunoaiele peste tot
Gropi, trotuare sparte, zgomot de pickhammer, maşini parcate aiurea, câini care se întind pe spaţiile verzi în căutarea ultimelor raze de soare şi multă forfotă. Ăsta e peisajul care întâmpină orice gălăţean care trece prin faţa CEC-ului din Ţiglina, vizavi de Palatul de Justiţie. În zona de blocuri trăiesc oameni de toate vârstele, iar scandalurile nu sunt la modă. Locuitorii cartierului sunt paşnici, mai preocupaţi de ocolirea gropilor din alei şi trotuare, decât de cearta cu vecinul pe motive prosteşti.
De altfel, lipsa parcărilor adevărate este una dintre cele mai mari probleme ale cetăţenilor din zonă. În jurul blocurilor au supravieţuit bateriile de garaje, iar oamenii sunt, în cea mai mare parte, nemulţumiţi.
Fără parcări, dar cu multe garaje
Pe Ion Mitu, în vârstă de 48 de ani, l-am găsit când tocmai strângea frunzele căzute pe propria maşină, ca să poată pleca la muncă. Pentru că în faţa blocului său încă mai sunt multe garaje, şi-a parcat autoturismul pe un petic de pământ amestecat cu iarbă, lucru care îl nemulţumeşte. "Vedeţi garajele astea? Pe toate le-aş dărâma, mai ales că sunt muţi care nici nu le folosesc pentru a-a-şi adăposti maşina. Sunt ba magazii, ba vulcanizare, ba croitorii. E un dezastru. Când a anunţat primăria că se vor dărâma toate garajele din oraş m-am bucurat, normal, dar văd că de cartierul nostru au uitat. Noi nu vrem parc aici, în faţa blocului, vrem o parcare normală. În locul a zece garaje ar încăpea pe puţin 30 de maşini. Sau 20, dacă vrem o parcare aerisită. Dar tot nu ne-am mai îngrămădi şi la intrare, şi la parcare, şi la ieşire", ne-a spus, indignat, cetăţeanul.
"Ca să fie curat, trebuie să se împartă amenzi"
Lipsa parcărilor din Ţiglina nu este singura problemă a locatarilor, aceştia fiind foarte deranjaţi de faptul că nu se respectă regulile bunului-simţ în cartier. Ion Mitu, cetăţeanul cu care am vorbit în timpul plimbării prin cartier, ne-a spus că, deşi angajaţii firmei de salubrizare îşi fac treaba zilnic, există mereu câte un "needucat" care aruncă gunoiul lângă ghenă sau lângă copac. "Poliţia de ce nu trece la amendarea acestor oameni? Îl vezi că aruncă ambalajul din mână, pe stradă, 20 de lei amendă. Şi tot aşa, pentru fiecare treabă din asta câte o amendă. Şi să vedeţi cum se pun toţi cu botul pe labe. Nu se mai poate aşa, să călcăm în coji de cartofi, prezervative aruncate de la balcon, pamperşi etc", ne-a explicat omul.
În Micro 16, problemele apar periodic
În cartierul Micro 16, la complexul Siret, am fost anul acesta de două ori şi de fiecare dată ni s-au transmis aceleaşi lucruri de către cetăţeni. Trotuarele arată groaznic, maşinile sunt lăsate peste tot, uneori chiar în buza chioşcurilor, de nu se mai poate trece decât pe stradă, câinii se înmulţesc, gunoaiele sunt aruncate la voia întâmplării, iar beţivii şi scandalurile apar ca ciupercile după ploaie.
"Dacă nu ne putem civiliza cu vorba bună, atunci să ni se facă precum în alte ţări: amendă sau muncă în folosul comunităţii. În Statele Unite, spre exemplu, dacă eşti prins aruncând gunoiul unde nu trebuie, primeşti câteva ore de muncă în folosul comunităţii, iar acolo eşti pus să strângi gunoaie. Dacă ar fi puşi şi câţiva nesimţiţi de la noi să muncească cot la cot cu angajaţii de la salubrizare, poate nu le-ar mai veni să facă mizerie altădată, nu?", ne-a explicat Gheorghe Chirilă, în luna noiembrie.
Despre mizeria din cartier, însă, nu ne-a vorbit doar domnul Chirilă. La întâlnirea cu cititorii a venit şi Ştefan Bădiţă, un tânăr de 25 de ani, căruia îi place să fie implicat în viaţa cartierului. "Acum, s-a făcut curăţenie la subsolul clădirii unde este magazinul Profi, dar acum câteva săptămâni era dezastru. Şi-aşa, cred că sunt o grămadă de şobolani pe acolo, din cauza gunoaielor. Din nefericire, tot oamenii sunt de vină pentru situaţia creată, nu autorităţile, pentru că de aruncat tot noi aruncăm peste tot, şi apoi ne plângem că nu e curat cartierul. Aceeaşi situaţie este şi în spatele fostului cinematograf Doina, actualmente Bingo Europa, unde se găsesc, prin iarbă, resturi de orice, de la haine la tampoane", ne-a explicat Ştefan Bădiţă.
Parcul Cloşca nu este o prioritate pentru Consiliul Local
La începutul lui 2015, când am fost în Parcul Corneliu Coposu (cunoscut şi sub numele de Cloşca sau parcul de la Ultimul Leu), situaţia era dezastruoasă: băncile erau ruginite, sculpturile din fier erau pline de grafitti şi mizerie, iar aleile erau pline de gropi. La multe luni distanţă, situaţia este aproximativ la fel, iar pe alocuri chiar mai rea.
În această toamnă, domnul Florin Aramă ne-a contactat din nou, pentru a ne semnala faptul că parcul Cloşca arată chiar mai rău decât în primăvară. "Am crezut cu toată tăria că autorităţile locale vor lua măsuri măcar pentru o reabilitare de ochii lumii, dar m-am înşelat. Pe alei s-au mărit gropile, iar copiii care se plimbă cu tricicletele alea prin parc sunt mereu în pericol. Spre capătul parcului nici nu mai sunt bănci, iar scările care coboară spre aleile inferioare sunt crăpate, vai de capul lor. De iluminat nici nu poate fi vorba, dat fiind că cele mai multe becuri ori lipsesc, ori sunt rupte. E o situaţie de neacceptat", ne-a explicat cetăţeanul.
Primăria speră, Consiliul Local nu aprobă
Potrivit Primăriei Galaţi, pentru modernizarea Parcului Cloşca a fost elaborată, în anul 2014, documentaţia de avizare a lucrărilor de intervenţii, dar lucrările sunt prevăzute în programul de dezvoltare al municipiului Galaţi pentru perioada 2014 – 2020.
"Când lucrările de reabilitare vor fi aprobate de Consiliul Local, atunci vor fi executate. Primăria l-a propus şi anul acesta, alături de Parcul CFR, însă nu au fost considerate priorităţi. Sperăm ca anul viitor să putem obţine finanţare pentru reabilitarea unuia dintre parcurile Eminescu, Cloşca sau CFR", ne-a transmis Emanuela Turcu, purtătorul de cuvânt al Primăriei.
Micro 18/ Trotuarele arată, în continuare, groaznic
Despre acest subiect s-a mai scris de multe ori în „Viaţa liberă”, însă lucrurile au rămas exact la fel. Trotuarul de vizavi de Spitalul Judeţean, cu începere de la farmacia Hygeia şi până aproape de ieşirea din oraş, de la cimitirul Cătuşa, arată groaznic. Dalele sunt, în mare parte, sparte, crăpate, ridicate şi constituie, astfel, locul perfect în care se pot accidenta atât cei mari cât şi copiii.
Unul dintre gălăţenii care se plâng frecvent de starea trotuarului este George Nica, cel care ne-a scris pe adresa de e-mail pentru a semnala slalomul pe care este obligat să îl facă printre dalele sparte. "E greu şi pentru un om în toate puterile, care se poate folosi la maximum de ambele picioare, darămite pentru un copil, pentru un bătrân în cârje, baston sau scaun cu rotile, ori pentru o mamă care împinge un cărucior", ne-a transmis dl Nica.
Reabilitare abia în 2017/ Strada Leonida Zamfirescu, o uliţă la marginea oraşului
Locuitorii de pe strada Leonida Zamfirescu, care porneşte de la ANL-urile din Micro 17 şi duce până spre ieşirea din oraş, se plâng de ani buni de starea deplorabilă în care se află strada lor. "Când plouă, e dezastru. Şi-aşa nu avem deloc asfalt, nici canalizare, iar la călduri e destul de greu cu praful. Dar la ploi e dezastru. Suntem o mică Veneţie, dacă vreţi", ne-a spus Lucica S., o doamnă care locuieşte de zece ani pe strada respectivă.
Forţaţi de lipsa unui sistem de canalizare, cei care au casă pe Leonida Zamfirescu au şi fose septice, pe care trebuie să le golească periodic. "Chemăm vidanjorii, dăm banul şi aia e. Primăria spune că strada noastră e prinsă într-un proiect, dar zice asta de mult timp. Noi ce să mai credem? În schimb, plătim impozite de ne dor buzunarele", ne-a spus şi Petrică Vasile, un locuitor din zonă.
Barboşi/ Fără canalizare şi apă potabilă, mulţi beau apă de la cişmea
Principala problemă a celor care locuiesc în Barboşi este reprezentată, în continuare, de lipsa apei potabile în case şi a canalizării. La întâlnirea cu cititorii, din luna august, a venit Lenuţa Sorea, în vârstă de 55 de ani, care ni s-a plâns de situaţia în care este forţată să trăiască de când s-a mutat în cartier.
„Am cumpărat casa acum trei ani, ştiind că nu este apă trasă, dar cu promisiuni că se va rezolva. Ba chiar am şi plătit o persoană pentru a-mi trage apă, dar nici acum nu beneficiez de acest serviciu. Maşina de spălat o am, dar nu o pot folosi, la fel şi cada din baie. Sunt nevoită să iau apă de la vecini, care îmi dau atunci când vor ei, nu când vreau eu. Trăiesc mai ceva ca pe vremuri, strâng apă în bidoane ca să am cu ce să gătesc, cu ce să spăl. Nu mi se pare deloc normal”, a spus, supărată, femeia.
Cu haznaua în fundul curţii, fără canalizare şi cu copii care au nevoie de condiţii decente de trai, Lenuţa Sorea făcea, vara trecută, un apel către autorităţile locale să îşi îndrepte privirea şi către Barboşi în ceea ce priveşte reţeaua de apă şi canalizare. „Există persoane care au apă, cei care locuiesc mai aproape de gară, dar în rest nu e deloc”, ne-a mai spus gălăţeanca.
Andrei Dumitraşcu ne-a spus, însă, că apa nu e potabilă, chiar dacă curge la robinet. „Conductele sunt de pe vremea celui de-al doilea război mondial, vă daţi seama că sunt ruginite, vai de capul lor. Apa curge pământie, cu viermişori sau gândaci. Ar trebui o reabilitare a conductelor, ca să beneficiem de condiţii normale. Nici dacă o fierbem nu cred că e bună apa asta”, ne-a mai spus şi bărbatul de 65 de ani.
În Micro 20, oamenii bat la poarta surdului de ani buni
Pare greu de crezut că un cartier în apropierea căruia se află mai multe supermarket-uri cu nume, dar şi un hypermarket şi o instituţie de învăţământ superior (Universitatea Danubius - n.r.), poate arăta precum Micro 20. Mai mult decât atât, este primul cartier prin care trec cei care intră în „Noul Galaţi”, fie că vin dinspre Tecuci, ori dinspre Brăila. Dacă strada principală a cartierului, anume bulevardul Dunărea, arată acceptabil, despre străzile adiacente nu se mai poate spune acest lucru.
Au apus vremurile când Micro 20 era un cartier al lucrului, cât de cât, bine făcut. Mulţi dintre gălăţenii din zonă au învăţat să trăiască la limita subzistenţei şi, din când în când, mai au curajul să ceară intervenţia autorităţilor, dacă nu fac faţă problemelor. Adunătura de blocuri gri şi scorojite vorbeşte cu prisosinţă despre o arhitectură unitară, dar supărător de neîntreţinută. Nu există, practic, niciun bloc prin zonă care să corespundă cerinţelor esteticii, nici măcar a celor de prin anii '70-'80, de când majoritatea construcţiilor şi-a făcut apariţia în cartier. Culorile mai puţin ţipătoare şi izolaţiile termice exterioare realizate unitar ar da locului un aspect mai proaspăt. Bineînţeles, de acest aspect oamenii sunt preocupaţi mai puţin, deşi Micro 20 este primul cartier prin care trec „făuritorii Noului Galaţi”, fie că vin dispre Brăila sau dinspre Tecuci. Oamenii care au venit la întâlnirea cu cititorii au spus că vor mai încerca o dată „să bată la poarta surdului”, menţionând ce aşteptări au de la cei care ocupă fotoliile de conducere a municipiului.
În piaţa din Micro 20 dau târcoale mai mult câinii decât clienţii. Afara sunt câteva tarabe, iar doar la una dintre ele, un tânăr de vreo 35 de ani, vinde legături de pătrunjel şi flori de tei. Cel mai probabil, abia de-i ajung banii pentru o pâine din câştigul pe care îl are.
Clădirea are aproape toate condiţiile pentru un comerţ civilizat. Există un acoperiş, chiar şi toaletă, dar spaţiul este în mare parte nefolosit. „Locuiesc în zonă de 25 de ani şi pot spune că începutul pieţei din Micro 20 a fost chiar unul foarte bun. Carnea, mai ales peştele, preparatele, pâinea, le-am cumpărat întotdeauna de acolo. Nu prea găseam legume şi fructe. Cu timpul, tarabele au fost acaparate de tot felul de bişniţari, care au pus preţul la produse mai mare decât în Micro 19. Din acest motiv, lumea a început să meargă acolo. Acum ceva timp am observat că mulţi dintre foştii comercianţi din piaţa din Micro 20 îşi dezvoltă afacerea în Micro 19, unde este o mare înghesuială. Bineînţeles, comercianţii practică aceleaşi obiceiuri", ne-a povestit revoltat un alt locatar.
