Străzi neasfaltate, bălării până la brâu, noroi şi multe promisiuni de campanie
Una dintre cele mai importante intrări în oraşul Galaţi îţi deschide o privelişte plină de contraste. Un amestec de stiluri arhitecturale, cel mai des neînţelese, "se aruncă" în ochii celor care păşesc pentru prima data în cartierul Gării. Tot peste ochii călătorului "se revarsă" şi străzile sufocate de gropi, praf sau noroi (în dependenţă de anotimp), câteva blocuri mai arătoase, dar şi "case" cocoţate deasupra garajelor, chioşcuri ruginite şi edificii abandonate, cândva construite cu mult elan de autorităţi.
În cartierul Gării, nu se mai simte amprenta celui care l-a modernizat la sfârşitul secolului XIX - primarul-prinţ Moruzi. Parfumul vremurilor care l-au făcut o zonă selectă s-a risipit. Până şi statuia eroilor Primului Război Mondial rămâne neobservată, în tot amestecul de paradoxuri specifice Galaţiului.
Am ajuns în cartier, pentru a discuta cu locuitorii din zonă, joia trecută, în jurul orei 9,00. Am observat că, pe uşa Gării, cel mai des se intră şi foarte puţin se iese. Văzând ritmul trepidant cu care se vindeau bilete doar "dus", m-am întrebat dacă gălăţenii fug spre oraşe mai vii.
Răscolisem în toate ascunzişurile cartierului, încercând să aflu dacă au fost rezolvate problemele despre care au scris colegii noştri, după vizita din vara anului trecut. Câţiva locatari, supăraţi inclusiv pe noi, pentru că "batem clopotul cu pixul" (atât ne permit atribuţiile), şi-au mai spus o dată nemulţumirile. Domnii şi doamnele cu care am discutat locuiesc în cartier de zeci de ani şi i-au văzut evoluţia, dar cel mai des involuţia.
"S-a turnat o mână de asfalt, s-au amenajat câteva parcări, s-a reparat o stradă şi s-a încercat o modernizare a Gării... Cam atât s-a făcut, în zeci de ani. Problemele grave ale cartierului au rămas pe hârtie, nerezolvate. Sesizările locatarilor de aici au ajuns pe la birourile autorităţile, însă foarte greu se mişcă trenul spre noi", ne-a povestit Elena Costache.
Într-un cartier situat în centrul oraşului (nu-ţi ia mai mult de cinci minute să urci dealul până în strada Al. I. Cuza, iar apoi să păşeşti pe Domnească), te simţi revoltat când te împiedici în pământ desfundat, pietriş, cu noroaie când plouă, mizerie şi lanuri de bălării. În zilele mai ploioase, cum a fost joia trecută, peisajul pare, într-adevăr, unul lipsit de vitalitate. Vezi un cartier care "se varsă" spre Dunăre, aşteptând, în acelaşi timp, colacul de salvare.
Craterele de pe străzi - povară grea pentru locatari
Dacă Strada Gării s-a asfaltat, iar atunci când te deplasezi într-un mijloc de transport nu ţi se mai zdruncină toate încheieturile, celelalte străzi şi trotuare plâng măcinate de gropi. Cu cât te apropii mai mult de Viaduct, cu atât descoperi mai bine chinul locuitorilor din cartier. Bordurile trotuarelor sunt sfărâmate, aleile s-au afundat sub povara propriei greutăţi, dar mai ales sub cea a nepăsării. Am străbătut, pe rând, fiecare stradă şi am pierdut numărul craterelor care se întind dezolant.
"Strada Gării, de la numărul 19 până la 33, nu a fost făcută de mai bine de 50 de ani. Niciodată nu este cuprinsă în proiectele autorităţilor. Porţiunea respectivă rămâne întotdeauna uitată", a precizat Dumitru Albescu.
Ajunşi la intrarea pe Strada Davila, am observat că iadul maşinilor şi chinul pietonilor este aproape. "În faţa blocului CD4, este doar nămol. Facem sesizări de vreo 15 ani să ni se asfalteze şi nouă bucata aceea de stradă. Nu am primit nimic până acum, în afară de promisiuni. Suntem şi noi printre cei care plătesc impozite, dar este jenant că se fac o mulţime de lucrări în oraş, iar zona noastră este ignorată. Eu sunt născut în Tudor Vladimirescu, iar acolo sunt asfaltate toate străzile. Aici, la doi paşi de centru, nu se toarnă o mână de asfalt. Pe Strada Davila este o mare mizerie. Împreună cu câţiva locatari, cu 15 ani în urmă, am strâns bani şi am pus criblură, dar materialul s-a măcinat. Numai gropi şi noroi", ne-a povestit Chirilă Costel. Nemulţumirile curg şi pe strada Maramureş, cea pe care sunt blocurile ANL. "De la strada Maramureşului până la Viaduct e pavaj din beton, iar drumul deja se macină. Pe aceeaşi stradă, la trei scări de bloc este noroi", a completat locatarul.
Viaţa pe peronul tristei gări de la Galaţi
La prima vedere, Gara CFR pare o clădire modernă, iar când te apropii de uşa de la intrare te aştepţi ca lucrurile să funcţioneze ca la carte. S-au cheltuit 150 de milioane de lei pentru lucrări, însă, ghinion, constructorul a intrat în faliment... Vechea poveste.
Iniţial, te opreşti în faţa unei uşi automate. Vezi că nu se deschide şi încerci să dai din picioare, sperând că va fi trimis un semnal care o activează. Dar, surpriză! Din spate te strigă cineva care îţi arată o uşiţă, în lateral, pe care poţi intra. Aerul proaspăt al modernismului nici nu adie în interior. Poţi să te uiţi mult şi bine la scările rulante, că tot nu se mişcă. Aşa că mai bine te aşezi pe un scaun ros de multă vreme şi îţi aştepţi trenul.
"Înainte, gara era plină, erau navetişti. Acum, este capăt de linie şi investiţia nu prea şi-a avut rostul. Arată bine la exterior, dar sunt puţini călători. S-a investit mult în scările acelea rulante, dar zadarnic. Puteau fi făcute nişte scări normale", a precizat Dumitru Albescu.
Ca să ajungi pe peroane, treci printre nişte panouri învechite, vopsite într-un albastru şi galben spălăcit, puse parcă de mântuială şi pe un pod din lemn, obosit de paşii călătorilor. Liniile căii ferate sunt năpădite de buruieni, de parcă gara ar fi nefuncţională.
Puţine izvoare ne mai spun astăzi începutul istoriei gării. Nici măcar oamenii din zonă nu-i cunosc trecutul. Câteva surse, din arhive, ne povestesc faptul că a fost bombardată în 1944, devenind mai târziu unul dintre ultimele proiecte ale epocii lui Ceauşescu. Lucrările de execuţie au avut nenumărate sincope, termenul programat pentru finalizarea acestora fiind anul 2013. Din păcate, nici în 2016 obiectivele autorităţilor nu s-au realizat, gara rămânând la fel de tristă.
Poveste despre ce nu mai este în cartier
Greu de închipuit că în Galaţiul secolului XXI mai există cetăţeni care nu au toate utilităţile. Unii oameni care locuiesc în zona dintre Gară şi Port încă nu au dreptul la o viaţă civilizată. "Până acum, erau câteva familii care nu aveau apă potabilă. Luam tocmai de sus, de pe strada Al. I. Cuza. Această problemă s-a rezolvat, însă mai exista una, destul de gravă. Sunt câteva case, situate mai jos decât strada, fără canalizare", ne-a povestit Dumitru Albescu.
Singurul parc, năpădit de buruieni
Dacă vrei să stai pe o bancă în cartierul Gării, nu ai prea multe opţiuni, mai exact ai una singură. Unicul parc din zonă se află pe strada Maramureş, în faţa blocurilor ANL. Culmea, acesta este plin de buruieni. Iarba a crescut până la brâu, încât nici băncile nu se mai văd. Se pare că mâna angajaţilor Ecosal nu a trecut de multă vreme prin zonă, iar bălăriile din parc cresc cu repeziciune. "Locuiesc în cartier de când eram mică. Niciodată nu ai avut bănci pe care să stai afară. S-a făcut parcul acesta pentru copiii de la ANL-uri, dar este de toată ruşinea", ne-a spus Elena Costache.
Mici monştri de cartier
Despre povestea garajelor suprapuse s-a tot scris în ziarul nostru. Aceste construcţii îţi sar imediat în ochi, dacă te plimbi pe Strada Davila. Locatarii nu sunt împotrivă să fie demolate, dar le este frică să nu rămână cu o "pomană" din partea Primăriei - grămezile de moloz. "Proprietarii puteau fi somaţi să treacă în legalitate, să facă un design propus de Primărie. De dărâmat este uşor, dar nu se face nimic în loc. După ce se dărâmă, rămâne o grămadă de moloz", ne-a explicat Chirilă Costel. Totodată, bărbatul consideră că se fac prea multe parcări şi nu se plantează niciun copac. "Eu sunt proprietar de maşină şi văd că la noi în cartier sunt suficiente parcări. Eu, personal, aş face gropi şi aş planta copaci, numai să se asigure udatul de către autorităţi. Între garaje şi blocuri am pus noi copaci. Primăria nu a făcut absolut nimic. Chiar în faţa garajelor s-ar putea face ceva, pentru că este suficient spaţiu", a completat locatarul.
Celebrul Euromall, în conservare de ani buni
În anul 2011, pe strada Ana Ipătescu nr. 14, urma să se deschidă unul dintre cele mai mari malluri din sud-estul Europei. Un proiect ambiţios, iniţiat în 2007, a intrat în adormire şi uitare. Astăzi, clădirea gri tronează peste cartierul Gării. Având o suprafaţă de 50.000 de metri pătraţi şi patru etaje, Euromallul ar fi trebuit să devină cea mai importantă destinaţie pentru cumpărături şi relaxare din Galaţi. Totodată, urma să le ofere gălăţenilor 3.000 de locuri de muncă. Pe internet încă mai există site-ul „Euromall”, iar unii gălăţeni speră că proiectul nu a pierit definitiv. A existat, la un moment dat, şi o petiţie lansată în mediul online, „Salvaţi Euromall Galaţi”, în care se solicita continuarea acestei investiţii.
"Zona de aici este accesibilă pentru cetăţeni. Ar fi foarte bine să găsească modalităţi de a deschide Euromallul. Sus ar trebui să fie birouri, iar jos magazine. Această zonă este mult mai bună pentru un astfel de centru comercial, decât cea în care este actualul mall", ne-a spus Dumitru Albescu.
Soldatul care simbolizează Reîntregirea
Valoroasa statuie de bronz a soldatului de la gară este realizată de sculptorul Dimitrie Măţăuanu, în anul 1926. Pe soclul, acum gol, ar fi trebuit să fie montat un simbol al Reîntregirii Ţării, însă sculptorul s-a sinucis înainte de a finaliza lucrarea. Conform proiectului, monumentul urma să cuprindă basoreliefuri laterale cu scene de război şi un obelisc din bronz reprezentând România Mare.
Ce schimbări vor oamenii
Dumitru Albescu locuieşte în cartierul Gării de 66 ani, atunci a văzut pentru prima data lumina zilei. Crescând aici, îi cunoaşte toate problemele şi cere soluţionarea acestora. "Imaginea cartierului nostru este prima pe care o vede un călător, atunci când iese din gară. Trebuie să se asfalteze străzile, pentru că sunt un dezastru. La colţul gării se menţine apa după ploaie, pentru că nu există scurgere. Totodată, le solicit autorităţilor ca şedinţele locale să fie transparente. Nu sunt informaţi cetăţenii şi nu li se cere părerea", a precizat locatarul.
Costel Chirilă locuieşte în cartier din anul 1989: "Eu îmi doresc mai multe spaţii verzi, să se planteze copaci şi să se instaleze câteva bănci. Implicarea Primăriei ar trebuie să fie mai mare. Eu nu dau vina pe primar, ci pe instituţia pe care o reprezintă. Aici este vorba despre implicarea tuturor persoanelor din administraţie", a punctat locatarul.
Iată unde vă aşteptăm joi
"Viaţa liberă" continuă raidurile în cartierele Galaţiului, pentru a afla direct de la cititori care sunt problemele cu care se confruntă. Astfel, joi, 12 mai, între orele 9,00 şi 9,30, vă aşteptăm la chioşcul nostru din Micro 19, la capătul troleului 102, să ne spuneţi ce vă nemulţumeşte şi să le sugeraţi autorităţilor ce trebuie făcut în cartier.
