"Piaţa Energiei", cartierul în care speranţa tinde spre zero (FOTO)
Foto: Foto: Bogdan Codrescu

"Piaţa Energiei", cartierul în care speranţa tinde spre zero (FOTO)
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Zi de toamnă în Piaţa Energiei, un cartier în care nimeni pare să nu stea locului. Oriunde îţi întorci privirea este un du-te-vino necontenit. Maşini, autobuze, microbuze, lume grăbită, câini care cotrobăie după un colţ de pâine şi oameni ai străzii, fiecare în colţul lui de „casă”, pregătindu-se pentru o nouă zi.

Echipa "Vieţii libere", care a mai fost prin aceste locuri acum şase luni, a descoperit că joi, 2 octombrie, în afara anotimpului, în zonă nu s-a schimbat nimic. Aceleaşi „gropiţe” în asfalt, aceeaşi mizerie şi aceleaşi probleme cutremură viaţa gălăţeanului de rând, care parcă şi-ar dori şi el un pic de normalitate. Cum nu este nimeni care să i-o ofere, ridică din umeri, oftează şi trece mai departe. „Şi dacă spun, ce? Ce se schimbă? Nimic!”, oftează câte unul şi pleacă în drumul lui. Iar când te uiţi în jur şi constaţi că are dreptate, mai că înclini şi tu să crezi că nu se poate mai mult.

Însă un strop de speranţă nu strică într-o zi de toamnă mohorâtă. Aşa că am purces la drum. Asta ca să le mai împrospătăm memoria aleşilor locali, care au trecut şi pe aici pentru a smulge voturi. Şi dacă oamenii vi l-au dat, acum este rândul vostru, domnilor politicieni, să nu le înşelaţi încrederea! Aşa că o luăm la pas prin cartier, ca să vă arătăm ceea ce uneori, purtaţi de griji mai măreţe, nu reuşiţi să vedeţi.

Maşinile din faţa garajelor

Într-un oraş în care am tot scris despre garaje şi chioşcuri demolate, nu putem observa cum pe străduţele lăturalnice, din spatele blocurilor, spaţiul destinat pietonilor este luat de zecile de maşini parcate în faţa unor… garaje. Gropile din asfalt, mizeria lăsată de gălăţenii care s-au trezit la primele ore ale dimineţii ca să plece la muncă, patrupezii care ies din colţurile lor în căutarea „micului dejun”, toate îţi acutizează senzaţia că eşti într-un cartier muncitoresc, unde angajaţii de la Salubritate încă n-au ajuns sau poate nu s-au apucat de treabă. Chiar dacă este trecut de 9.30.

Staţia improvizată e tot acolo şi tot fără toaletă

Mergem mai departe pe urmele subiectelor pe care le-am deschis şi în trecut, legate de acelaşi cartier, Piaţa Energiei. Lângă fostul magazin General, se află şi astăzi aceeaşi gară improvizată, de unde gălăţenii pleacă spre diverse comune ale judeţului. Toată lumea o ştie, noi am semnalat-o în iulie 2013. Şi astăzi este tot acolo, aşa cum spuneam.

CITEŞTE ŞI: MICRO 21, sufocat de BURUIENI înalte cât un om (FOTO)

Fără bănci, fără toaletă ecologică, deşi oamenii din zonă au cerut-o în repetate rânduri. Şi recunoaştem cinstit că ar fi utilă, măcar pentru cel care nu are unde merge în caz de „necesitate” şi apelează la diverse improvizaţii, cum ar fi un tronson, o scară de bloc sau orice alt locuşor ce i-ar putea fi util! „Cât îi costă, domnule, o toaletă ecologică?”, încă se mai întreabă retoric gălăţenii din zonă.

Leagăne fără leagăne

Gropile dintre blocuri sunt tot acolo şi când plouă se umplu cu apă şi devin adevărate capcane pentru maşini şi oameni. „În spatele şcolii au intrat şi au făcut garaje. Au mai lăsat un pic de spaţiu. Copiii nu au unde să se joace, urlă acolo în faţa blocului şi este normal, dacă nu ai unde să-i duci!”, ne spune o gălăţeancă.

 

 

Mergem pe urmele spuselor sale şi ne loveşte un peisaj lugubru. Pe lângă faptul că arată sinistru, locul destinat copiilor se află într-adevăr în spatele unor garaje şi este delimitat de un gard înalt prin care poţi zări o urâţenie de leagăne, fără… leagăne. Şi asta pentru că cineva le-a scos din locurile lor. Aşa se face că într-o zonă muncitorească, plină de copii, aceştia nu au unde-şi consuma energia. Aşa că vorba gălăţencei noastre: „urlă în faţa blocului, dacă n-ai unde să-i duci!”

Drumul care duce... nicăieri

Mergem mai departe prin cartierul muncitoresc şi dăm de ţevi imense, care strică şi mai mult peisajul cu betoane, gropi şi gunoaie. Totul se află pe o străduţă ce se înfundă în nişte scări abrupte, care nu-şi găsesc sensul în acest tablou, în cazul în care ai făcut greşeala să înaintezi cu maşina. Cum totul în acest colţ de Galaţi pare construit haotic, fără nicio logică, aproape că nici nu ne mai deranjează gropile pe care le ocolim cu grijă şi nici câinii care ne privesc pătrunzător din faţa garajelor pe care scrie cu litere mari: „Nu parca!”. Sunt multe garaje, altfel că spaţiul prin care ne strecurăm este extrem de îngust şi o înţelegem pe femeia care ne-a spus că micuţii din zonă nu au unde se juca.

Plecăm, lăsând în urmă un cartier în plină mişcare. Un cartier plin de oameni care sunt conştienţi de lucrurile care nu se fac pentru ei, dar care au prea puţin timp pentru a merge acolo unde lucrurile s-ar putea rezolva. Şi atunci ne oferim noi, din nou, să tragem un semnal de alarmă, în speranţa că poate de data asta lucrurile vor sta altfel.

Rondou urât şi fără culoare

Cartierul Micro 14 este recunoscut ca fiind locul unde odinioară se afla fostul Magazin General sau apartamentele siderurgiştilor şi muncitorilor din fostele întreprinderi de stat. Şi în trecut, ca şi acum, circulaţia era intensă, iar turele siderurgiştilor erau cunoscute după intensitatea cu care treceau tramvaiele spre şi dinspre Combinat. În ciuda ritmului trepidant, nu-mi aduc aminte ca acest cartier să fi fost unul murdar sau ciunţit, aşa cum este acum. Din aşa-numitul Magazin General, cu o multitudine de raioane în care riscai să te pierzi, astăzi au mai rămas nişte scări „ciobite”, pe care urci către o înghesuială de magazine cu preţ redus sau câteva spaţii goale care „te îmbie” să treci cât mai repede prin zonă.

 

 

Întregul cartier se învârte în jurul unui rondou imens şi trist, cu pâlcuri de verdeaţă care-ţi lasă impresia unui om cu barba smulsă. Câţiva trandafiri, pe care-i poţi număra pe degetele de la o mână, par rătăciţi în peisaj. Doar gardul viu încearcă, dar fără succes, să ascundă iarba galbenă din Piaţa Energiei.

„Uitaţi-vă la rondoul acesta. Vai de mama lui! Unul nu vine să taie iarba, să dea cu o mătură, să-i dea un aspect frumos, să-ţi fie drag să te uiţi când treci pe aici. Priviţi-l... iarba nu-i tăiată, flori, doar pe ici, pe colo… De ce, domnule? La alţii cum se poate, iar la noi nu?”, se întreba în urmă cu mai bine de un an un gălăţean, pe care l-am întâlnit în periplul nostru prin cartier. „Pe nimeni nu interesează! Asta este naţia! Priviţi! Bălării şi tot soiul de buruieni, asta vezi, oriunde te-ai întoarce. Le este silă să le taie şi să pună o crizantemă sau altă floare în rondoul ăsta?”, ne întreba retoric o cititoare, şi la raidul de joia trecută.

Băruleţul de după blocuri, plin de la primele ore

În spatele înaltelor clădiri de locuit, la primele ore ale dimineţii, activitatea este mai intensă decât te-ai aştepta. Un cafebar pare să-şi merite numele, „Mereu”. Se află la parterul unor blocuri şi nu vede nimeni cât este de populat. Interesant este că în ciuda „chioşcariadei” care s-a dus în Galaţi, unele construcţii vor rămâne mereu în picioare.

Maşină scumpă lângă gropile din asfalt

Cartierul Micro 14 îţi oferă surprize deosebite atunci când îl străbaţi la pas. În spatele blocurilor, un peisaj „sălbatic” din betoane şi asfalt „ciobit” ici şi colo, atât cât să lase la vederea şoferilor „gropiţele” care le pun în pericol maşinile. Ce te frapează este multitudinea maşinilor parcate în faţa blocurilor. Văzându-le, începi să te îndoieşti că ne aflăm la „polul sărăciei”. Nu doar că sunt multe, dar mărcile automobilelor te fac să întrevezi sumele uriaşe la care se ridică, luate împreună.

 

 

În călătoria pe care am făcut-o în Piaţa Energiei, joia trecută, am dat peste un superb Audi R8, parcat în spatele unui bloc, chiar lângă o gropiţă, aşa cum îi stă bine românului care să respectă. Colegii mei au evaluat rapid „maşinuţa” gălăţeanului cam la 150.000 de euro. Trecând peste faptul că este foarte scumpă, treaba omului ce face cu banii lui, mă întreb retoric: De ce să-ţi aduci o astfel de maşină pe străzile astea? Cum nu deţinem răspunsul şi cum fiecare este liber să-şi facă damblaua atâta vreme cât nu deranjează pe nimeni, ne-am îndepărtat de „scumpiţa doamnă” şi am ne-am aplecat către problemele serioase ale urbei.

Oameni şi câini atraşi de gunoaie

Îmbrăcaţi sărăcăcios şi cu toată averea la ei, oamenii străzii fac şi ei parte din peisajul cartierului. Când trecem printre blocuri, îi vedem pe unii cum şi-au strâns patul provizoriu, în colţul unui spaţiu comercial părăsit, situat chiar în piaţă. Pe un altul îl surprindem încălţându-se, aşezat tot în faţa unui spaţiu ce pare să nu aibă stăpân. Vorba unui cititor. „Ăştia complică lucrurile. Vin atraşi de gunoaie şi le răstoarnă”, a conchis omul, supărat că nu există o rezolvare clară a acestui necaz.

Şi câinii se află la fiecare pas şi cum patrupedului îi stă bine în gaşcă, dăm nas în nas cu animalele grupate câte trei. La fel ca oamenii străzii, câinii îşi fac veacul pe lângă tomberoanele de gunoi şi „participă” cu spor la răscolirea resturilor aruncate de gălăţeni. Totul se întâmplă într-o ciclicitate absolut normală, care aduce totul pe axa specifică zonei: câini, gunoi, garaje, gropi şi oameni grăbiţi şi dornici să fie lăsaţi în pace, pentru că oricum nu-i ascultă nimeni!

Altarul dintre blocuri

În imensul cartier de sticlă şi betoane, plin de oameni grăbiţi şi îngânduraţi, stă mic şi aproape nebăgat în seamă un locşor de rugăciune. Căutam „parcul” cu leagăne dar fără leagăne şi am dat de o altă minune care a crescut între blocuri, graţie unui suflet care acolo se simte mai aproape de cer. Poate rugăciunea gălăţeanului să aducă în zonă mai multe locuri de joacă pentru copii şi un pic mai multă curăţenie.

 

 

Cu faianţă şi linoleum, cu o pernuţă pe care să-şi odihnească fruntea atunci când se roagă, un stâlp din beton acoperit cu o bucată de carton, drept scaun, cu o icoană din anii '80, legată cu sârmă chiar de gardul locului de joacă, aşa arată locul de rugăciune al omului. Deasupra „altarului” dintre blocuri, stă un bec, ce duce undeva spre apartamentele blocului din preajmă, care probabil îi oferă confortul de a-şi citi Biblia. Departe de noi gândul de a comenta gestul creştinului nostru, doar îl rugăm pe această cale să-şi ajute colocatarii şi poate vara viitoare rugăciunile dumnealui vor aduce spaţii de joacă şi verdeaţă în cartier.

Peisaj sinistru. Spaţii comerciale înghesuite unul în altul

Cartierul cunoscut şi sub numele de Micro 14 se remarcă atât prin ritmul alert imprimat de circulaţia intensă a mijloacelor de transport, cât şi prin numărul mare de oameni nevoiţi să treacă prin zonă.

În staţia din Piaţa Energiei, te izbeşte multitudinea magazinelor de la parterul blocurilor. Par binevenite pentru cei grăbiţi, care îşi iau covrigi sau apă, dar şi pentru cei care de la prima oră a dimineţii merg să-şi servească porţia de alcool sau se îndreaptă spre jocurile de noroc. Este însă mai dificil pentru cei care se grăbesc spre sau dinspre staţie. Se pot zări chioşcurile care îngustează spaţiul pe unde se poate trece, dar şi magazinele şi sălile de jocuri de noroc. Acestea tronează imense şi sinistre. Şi asta pentru că fiecare a decis să le arate lumii în culori cât mai ţipătoare, probabil în ideea de a atrage clientela.

CITEŞTE ŞI: Micro 16 - GHETOUL dintre cartiere, o insuliţă... Continentală (FOTO)

Cert este că nuanţele stridente ale acestora sunt în perfectă concordanţă cu cele ale faţadelor apartamentelor, pe care fiecare şi le-a zugrăvit cum a găsit de cuviinţă, „tabloul” ignorând cu totul bunul gust. Nimic nu mai aminteşte de locul de altădată, unde siderurgistul de rând găsea un aprozar, o farmacie, un oficiu poştal sau o cofetărie. Acum, toate spaţiile comerciale sunt înghesuite unul în altul, abia ai timp să zăreşti ce vinde fiecare, astfel că doar mirosurile îmbietoare care răzbat dintr-o covrigărie o disting pe aceasta de altele.

Muzică, grătare şi chiolhanuri

O cititoare ni se plânge de gălăgia pe care o fac unii ce a doua zi se trezesc la ora 12,00, ca să o ia de la capăt. „Muzică, grătare, ne-am săturat! Unde să te duci? Dacă apelezi la sectorist, spune că numai noi avem o problemă cu asta, aşa că nu mai spunem nimic”, conchide aceasta. Chiar dacă a renunţat să se plângă oamenilor legii, femeia recunoaşte că s-a săturat de mizerie şi că orice ar face nu poate disciplina grupul celor certaţi cu bunul simţ.

 

„Mergeţi în faţa băncii, să vedeţi, în fiecare seară este mizerie de nedescris, coji de seminţe, pahare, ţi-e silă dimineaţa când ieşi şi vezi dezastrul. Acum, de vreo două zile, nici paznicul nu mai dă cu mătura. Ca să ajungi în piaţa aia prăpădită, care este scumpă şi rea, trebuie să treci peste toate mizeriile lăsate de unii. Pe nimeni nu interesează însă”, ne-a spus gălăţeanca, venită special să ne întâlnească. Ajungem în zonă şi îi dăm dreptate. Coji de seminţe, pahare din plastic şi angajaţi ai Ecosal care-şi fac treaba doar în preajma pubelelor de gunoi.

Europa cu ale ei, noi cu ale noastre. Avem pubele, dar degeaba

Pubelele pentru selectarea gunoiului nu lipsesc din peisajul cartierului muncitoresc. Numai că toate sunt goale. Cafebarul din zonă are o intensă activitate şi reuşeşte să aducă saci de sticle, dar şi cartoane către containere. Imensa cantitate de plastic, sticlă şi carton nu este însă aruncată în pubelele din plastic special amenajate, ci depozitată în faţa lor.

 

Citit 6779 ori Ultima modificare Marți, 07 Octombrie 2014 17:43

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.