Cu mâinile prin luturi de oale şi de casă, cu ochii dinspre zare, tocmai luându-şi sama, cu glasul din/spre cântec, senină şi frumoasă... mi-a spus întotdeauna: si vis amari, ama! Desigur, nu e vreme de „alt fel”, nu e vreme de „nu”, de „mai încolo”, de „ce”, de „nu se poate”... nu-i timp de aşteptare, nu-i timp de anateme, chiar dacă sunt şi-atâtea iubiri nevertebrate! Nu-i timp de dat afară când văd câtă răbdare aşează-ntru iubire de păsări şi d ...

"Pe lângă deja celebrul grătar şi celebra îndeletnicire cu mâncatul şi scuipatul seminţelor de răsărită, de bostan sau de crucea mă-sii, flexul a devenit simbol naţional. Nu-i cazul să vă descriu această sculă feroce, domnule Calomfir. De la pătrunderea acestui instrument criminal pe piaţă, lumea îl foloseşte într-o veselie, ca să mă exprim în tonul celor care taie cu el. Şi taie de rup pământul, rup blocurile, rup văzduhul, rup bruma de linişte rămasă de când n ...

Şi merg, şi merg...poate ajung tocmai atunci, tot şi de tot, din depărtarea de acum, să pot a zice, fără milă: ergo sum, chiar dacă sum prin grâu, prin gară şi prin lunci... uitat de zei, chiar dacă sum prin râpi adânci, şi plâng şi dorm cu beladona pe trifoi, şi îmi ascult singurătatea mâinii stângi cum cere „am”, cum cere „în”, cum cere „doi”! Şi merg şi merg...poate ajung să văd măcar ce am uitat, ce m-a uitat, ce n-am uitat de când n-aveam habar c� ...

"Da, domnule pârcălab. Cine ne apără de zgomotele inutile, care sfărâmă cetatea? Ştiţi pe ce loc se află zgomotul la capitolul stres/teroare? Ştiţi ce părere au bolnavii şi medicii din Spitalul Judeţean despre dumneavoastră, cel care aprobă zgomotul din Triunghiul Tristeţii? La finele penultimei săptămâni, când mă pregăteam să vă felicit pentru cvasi/liniştea instaurată pe Esplanada Prostului Gust, o suită de cretini au invadat piaţeta cu decibeli Oktoberfest şi au ...

Nu te mai căţăra, nu te mai sui şi nu mai râvni să ajungi la orizont - acolo se află marginea cerului şi tot acolo se află şi marginea pământului - poţi să cazi, poţi să rămâi fără formă şi fără fond! Poţi să cazi dintr-unul într-altul şi să te amesteci cu cerul şi cu pământul - fii cuminte, păstrează distanţa, lasă-l să facă şi să sprijine curcubee - să ştii că orizontul se cucereşte doar învăţându-l! Uită-te oleacă din partea cealaltă şi ai s ...

"Aşadar, domnule pârcălab, în scrisoarea de astăzi vreau să vă atenţionez în legătură cu parcarea automobilelor pe trotuar. Să vă atenţionez fiindcă dumneavoastră nu vedeţi, nu aveţi vreme, nu aveţi timp, nu aveţi interes, nu aveţi prerogative... şi nu mai ştiu ce nu mai aveţi. Nu aveţi deoarece nu vreţi să aveţi? Sau pentru că nu ştiţi să aveţi? Dacă răspunderea unui şef aşa de mare este limitată, de ce instituţiile pe care le aveţi sub talpă nu-şi fac ...

(!) a fost odată perpendiculară/ - acuma-i ostenită şi străină,/ e tot mai înclinată şi amară,/ închide-n ochi o flacără puţină (!) (!) şontâc-şontâc, se duce să apună/ frumos, tăcând, încet, ultima oară.../ şi toţi întunecaţii or să spună:/ ducă-se naibii, că a fost o chioară (!) (!) a fost a lui - a celui care ştie/ ce pui în beznă ca să faci lumină,/ ce pui în ou, ce pui în păpădie,/ ce pui să n-aibă nimeni nici o vină.../ a fost a celui cu arcade ...

Scrisorile/petiţiile lui Vasile Iubire către pârcălabul Calomfir sunt multe. Chiar foarte multe. Şi toate au fost returnate la expeditor, cu menţiunea expresă pe plic: "nu avem vreme de iubire!"... (această menţiune poartă şi o semnătură, dar nu a administratorului aflat pe capra cetăţii, ci a unui mărunt funcţionar cu aere de barosan, a unui oarecare trepăduş agramat, care foloseşte i mic la iniţiala lui Iubire. Că şeful n-are timp să răspundă la plângerile/sesizăril ...

Şi chiar acum te rog să fugi din monastire, tulburătoare şi uitată Lorelai... nu m-ai pierdut, încă mai stau în aşteptare, încă mai pun aripi şi jar şi plâns la cai! Şi chiar acum te rog s-asculţi ultima dată: sunt mincinoşi şi răi atâţia cavaleri... habar nu au despre viteazul Don Quijote, nu ştiu că azi înseamnă mâine minus ieri! Te rog să fugi, nu ai murit, nu da crezare vrunui cuvânt umplut cu fiere... şi satrap... nu-ţi irosi prea/frumuseţea prin biserici ...

Nici copii nu mai are. Doi a avut. Gică, un băiat cu niscaiva glagore la tărtăcuţă în plus, care a câştigat o viză pentru America şi a plecat cu ea să ajungă mare. Şi s-a făcut aşa de mare, încât n-a mai încăput în avion. Şi nu s-a mai întors. Şi o fată, Miţa, mai netedă la cel din cap, care s-a dus în Roma să (se) re/nască. I-a spus o fostă colegă de şcoală primară că numai romanii sunt în stare de re/naştere, că doi deştepţi uriaşi, nenea Alighieri şi ...