- Păi, dragul şi semnificativul meu boss, ilustrul şi adulatul meu Şvaiţer, după aspectul exterior - ţinută, gestică, mimică, grimasă, strâmbătură, radiaţie - mă satisface coeficientul tău de inteligenţă, chiar mă taie prin măruntaie un fel de pizmă amicală, de gaşcă, de cartier! Despre calităţile tale de interior nici nu mai zic! Hurui, te hâţâni, te hurduci de atâta IQ! Şi este şi normal ca şi nestemata ta nevestică să aibă coeficientul mare, chiar mai mare ...

Îmi pare rău că am să plec/ sub Orizontul fără capătşi-am să cotrobăiesc întruna,/ prin cel sfârşit şi început,dar ştiu că o să am de-ales,/ că niciodată n-o să scapăt nici înapoi, nici înainte.../ şi n-am să văd şi n-am s-aud! Îmi pare rău că am să las/ Singurătatea fără mine cum am lăsat atâtea clipe/ praf şi cu inima la gât... s-au bucurat când au văzut/ cum se înalţă din stamine şi din pistiluri aşteptare/ de timp frumos, de timp urât! Ea nu şt ...

La toate s-a gândit speculantul Costică Brânză înaintea celei mai importante şi celei mai aşteptate întâlniri cu omologul său, Vasile Şvaiţer, dar că vor ajunge să-şi scormonească şi să-şi cântărească IQ-urile personale şi pe ale scumpelor lor jumătăţi, nici vorbă să-i fi trecut pe vro undeva! Oarecum surprins, Costică se scarpină pe la tâmple, pe la inghinală, pe la axială - un obicei urât-urât, însă pe care-l cultivă la orice oră din zi şi din noapte, î ...

Am ajuns, gata, sunt,/ sunt la capătul meu, nu e nimeni aici,/ nici măcar Dumnezeu nu-i, să plângă adânc/ şi să-mi spună înalt: mi-a fost frică mereu/ că poţi fi celălalt, cel pe care l-ai dat/ pentru cel de acum, să rămână-ntru veac/ drept pustiu şi antum! Dacă nu-i, ce să zic?/ tac şi caut să-mi văd peste umăr un vis/ petrecut prin păcat? să încerc un regret/ ori un pas îndărăt? să mă fac celălalt/ şi să-nvăţ cum să cad? şi să nu fiu postum?/ şi să a ...

Vasile Şvaiţer tuşeşte tocmai din rotule, că-i înfundat cu nicotină şi alcool! Şi-i tare mândru de performanţele sale ca mare consumator! Nu mai zic de cafea! E campion şi la cantitatea de cofeină pe cap de locuitor! Carevasăzică, scăldându-se în parale, a ajuns să inspire fum din trei pachete cu ţigări/zi! Şi bea cam zece ceşti cu cafea numai în timpul „serviciului”! Nu le mai socoteşte şi pe cele post-factum! Şi cu tăria „stă” corespunzător! Foloseşte num ...

astăzi hristos a-nviat şi ne aduce lumină – hai să luăm până când inima toată ni-i plină   hai să luăm cum e dat pururea să se întâmple şi să iubim până când sufletul nostru se împle   astăzi ni-i dat s-auzim sângele desăvârşirii cum ne purifică iar tocmai în tainele firii   cum ne învaţă frumos toate-ndreptările sale şi ne aşează din nou gândul şi paşii pe cale   iară şi iarăşi e paşti – haide încolo şi-ncoace pune pe masă la toţi zâmbe ...

După ce ascultă toată tirada lui Vasile Şvaiţer, ilustrul Costică Brânză schiţează un zâmbet aproape machiavelic pe sub mustăcioara de teleormănean-tămâie, dă de duşcă paharul cu poşircă americană (whisky, bre!)...apoi se scarpină inghinal şi axilar, râgâie prieteneşte, îşi aprinde o ţigară împotriva legii...(că doar d-asta-i bancher, nu?)...şi se pregăteşte să înceapă elaborarea răspunsului mult aşteptat de amicul său cu ochi galbeni şi bulbucaţi de pe ...

Iar când îmi pricepea nedumerirea din frăgezimea sufletului meu, vorbea de curăţie şi răbdare – tot ce-i miraculos trece prin greu! Şi se uita la cer, dar şi la mine –  şi nu-(i) mai auzeam nici un cuvânt, doar lacrima iubirii şi puhoiul iertărilor cum intră în pământ! Doar descântarea sacră a uimirii din leagăn, din surâs şi de la sân când încă nu-nvăţasem ce înseamnă nici să nu plec, dar nici să nu rămân! Mă duc să văd şi să aud o clipă – m� ...

Vasile Şvaiţer şi Costică Brânză au fost colegi de bancă în Şcoala Generală, în Şcoala Medie şi în Şcoala Cealaltă! Le-au terminat pe toate! Cu bine! Cu laude! cu artificii! Cu zaiafeturi! Cu manele! Cu onoruri militare! Apoi, fiecare având neamuri sus-puse, adică Frecători de Mentă în Ministerul Finanţelor, şi fiecare ştiindu-se cu cheag consistent în Cont, şi-au ocupat Portofoliul de Speculator în BRDST (Banca Română de Distrugere Sistematică a Ţării)...şi-şi ...

Mai văd şi mai aud cum se întoarce acasă, negreşit, ca un secret, în fiecare seară, simplă, blândă – din ce în ce mai greu şi mai încet! Şi mă cuprinde o grozavă frică de-un viitor apropiat, cumplit, când ar putea să nu se mai întoarcă în locul majestos, de lângă schit! Fără preget, senină, toată viaţa, doinind a depărtare şi a dor, aşa, purtându-şi sapa ca pe-o cruce – îmi tot zicea că mamele nu mor! Credeam neştiutor, fără-ndoială, însă o nă ...